Lac... AURO-lac

Dramă! Sărăcie! Lupta pentru supravieţuire! Vagabondaj! Cerşătorie! Bucureşti, Piaţa Victoriei!

Următoarele clipuri exprimă o realitate crudă, viaţa aşa cum e ea pentru unii din copii strazii. Este un documentar foarte bine realizat, foarte pe subiect. Personajele... chiar ei, cei care joacă rolurile vieţii lor. "Vieţi" pline violenţă, chin şi... aurolac. Obligaţi să copilărească la metrou şi prin locuri părăsite, aceşti copii n-au nicio şansă în a fi acceptaţi de societate.

Mulţi dintre noi aproape că nici nu ii vedem copii... ci aurolaci. Nici macar copii străzii... doar aurolaci. Şi dacă nu te-ai gândit niciodată la ce ascunde acest aurolac... măcar pe sărite îţi recomand să priveşti următoarele clipuri. Zic pe sărite deoarece este un documentar destul de lung.

Clipurile sunt expuse în ordinea părţilor lor (part1 , part 2.... etc):

Deşi se termină cam brusc... cele câte au fost, zic eu că sunt suficiente!

P.S.: Oare au ei vreo vină?

Promovez cuvântul "SIMPLU"

Am ajuns la momentul acela în viaţă când încep să-mi pun tot felul de întrebări. Nu e suficient că oricum disper pe toată lumea cu întrebările mele, acum încep să mi le adresez şi mie. Nu ştiu dacă aşa se întamplă tuturor, dar eu (mai nou) parcă am tendinţa de a complica lucrurile.

Înainte eram destul de "simplu" din acest punct de vedere. Preferam răspunsuri si soluţii cât mai scurte şi cât mai la obiect, la lucrurile sau problemele care erau cu adevărat importante. Şi acum prefer la fel...numai că nu prea le mai obţin. Şi cu practica mea stau prost, le complic din ce în ce mai mult. În mintea mea devin mai complex, în mintea lor devin din ce în ce mai enervant.

Idea e că mi-ar plăcea să fie totul simplu. Simplu nu numai pentru mine...pentru toată lumea. Din toate punctele de vedere: prieteni, muncă, parteneri...viaţa asta cu tot ce înseamnă ea. Ştiu că nu e normal să fie aşa... dar nu cred că sunt singurul care şi-a imaginat sau şi-a dorit acest lucru. Măcar odată şi tot aţi gândit la fel ca mine.

P.S.: Din dorinţa noastră de a simplifica lucrurile... de cele mai multe ori reuşim să complicăm până şi cele mai simple lucruri. Suntem atât de obişnuiţi cu "greutăţi", încât un lucru simplu nu ni se pare normal, este suspect şi sigur în spatele lui există ceva mai complex, mai "necurat". Trist!

La Familia feat. Bibanu & Cedry2k - Consecinţe

P.S.: Oare să fi revenit "La Familia"?

Puţin TIMP din TIMPUL tău...

Timpul... n-am înţeles niciodată ce înseamnă el de fapt. Şi nici nu cunosc o definiţie a lui. De fapt am habar de mai multe definiţii, dar nu stiu de partea cui să mă lipesc. Să fie oare o dimensiune, asa cum susţin fizcienii sau să fie oare o percepţie extrasenzorială a unui factor extern de către creierul uman, asa cum susţin psihologii? Poate este doar o noţiune, asta dacă mă iau dupa filozofi! Sau poate este o simplă iluzie, asa cum pretind unele din religiile lumii.

Mi-e greu să mă decid.

Pentru mine timpul înseamnă "isotrie"... amintiri. Timpul pentru mine înseamnă TRECUT în proporţie de 98%, PREZENT 1% şi VIITOR 1%. Procentajul cel mai mare nu poate fi recuperat din păcate. Prezentul e important... "Trăieşte clipa!" sună acum în mintea mea. Aiurea, de parcă totul se reduce la AZI! Pentru mine e important şi MAINE. Si uite aşa îmi petrec PREZENTUL, bântuit de TRECUT, cu gândul la VIITOR. Şi timpul trece...

Auzeam acum ceva vreme oameni zicând: "...am timp!". Acum îi aud: "... timp să am!". Ciudat cum cu cât creşti în etate, cu atât mai mult realizezi lipsa lui. Mă gandesc că au trecut ataţia ani... atât de repede. Oare pe cei ce vor urma am sa-i mai simt? O să mai am TIMP să îi conştientizez? Am 23...să zic că o mai târai încă 50 (aş vrea eu), prea puţin. Idea nu mă mulţumeşte. Am să-i transform în zile...18250... parcă sună mai bine, amăgirea.

I: "Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fara care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?"

R: "Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i mai scurt, prentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă placerile; se întinde la nesfârşit în mare, se împarte la nesfârşit în mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fara dânsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să rămâna şi faptele înalte le face nemuritoare!"

(citatele fac parte din opera lui Voltaire - "Poveste orientală")

P.S.: Mă loveam din când în când de vorba "Fă-le pe toate la timpul lor!"... nu înţelegeam. Acum o zic si eu!

Şoferul! Penibilul!

WTF! WTF! WTF! Voicu Pânzar a.k.a Ricky - reprezintă România la concursul "Mister World"

Oke...băiatul arată bine. Dar totuşi... "to the be the best", şoferul. Penibil! Acum înţeleg de ce a fost şofer, şoferul. Offf... aş fi vrut să scriu mult despre acest subiect şi pe tema asta, dar mă gândesc că e "degeaba". Clipul lui e mai mult decât suficient... şoferul!

P.S.: E trist sau amuzant?

Descoperă cele 16 feţe din imagine. Chipuri, ma rog! 16

Nu cred că interesează pe cineva unde am găsit această imagine... dar vă spun sigur că s-ar putea să vă intereseze să o priviţi... cu atenţie chiar.

I: De ce?

R: Pentru că astfel o sa vă da-ţi seama dacă sunteţi vigilenţi sau nu, dacă atenţia la detalii e suficientă, dacă ochiul vostru de vultur...e de vultur! În imagine ar trebuie să descoperiţi 16chipuri, 16 feţe, 16 "moace"...sper că ati prins ideea. 16 tre` să fie! Eu am descoperit doar 13... momentan! Voi câte descoperiţi, şi unde? Dă-ne explicaţia printr-un comentariu!

P.S.: Mă... cam dor un pic ochii!

Na`potim!

Nu ştiu cum am ajuns la aceste două filmulteţe, dar odată ce le-am văzut, mi-am zis că trebuie să le "sheruiesc" cu voi.

Mai pe scurt... cam asta înţeleg eu prin "talent". Nu ştiu dacă în cele două clipuri este unul şi acelaşi acrobat... dar cred că da, dacă ar fi sa mă iau după îmbrăcăminte şi adidaşi, ţinând cont bineînţeles de definiţia termenului "fresh".

Vă rog, urmariţi!

Impresionant?

P.S.: Acum sper că nu vă trece prin minte că puteţi şi voi, nu? Behave!!!

20 de lucruri pe care EL vrea să le ştii

Nu ştiu de ce, dar am vaga impresie că majoritatea celor care intră şi citesc blogul meu, sunt reprezentantele sexului frumos. Din acest motiv m-am gândit că ar fi interesant să vin în ajutorul domnilor, bineînteles profitând de atenţia doamnelor/domnişoarelor. Am considerat că dacă tot am avut articolul "24 de lucruri pe care EA vrea să le ştii", merită să amintesc şi câteva lucruri pe care am vrea noi, sexul tare (nu la toţi, dar la majoritatea), să le aveţi în vedere.

E foarte bine ştiut faptul că voi, fetele, sunteţi partea mai contemplativă, mai atentă, mai sensibilă, mai romantică, mai drăgăstoasă a relaţiei, iar eu nu am să ies din acest perimetru... de aceea, pentru că noi suntem mai "mârlani", mai salbatici, mai neciopliţi... nesătuli să zicem, se pare că toate lucrurile pe care noi vrem să le ştiţi au conotaţie sexuală... finalul e întodeauna cu finalizare!

Notaţi vă rog:

1. Atunci când mă săruţi vreau să văd în ochii tăi pofta de dragoste şi multă dorinţă.

2. Atunci când mă săruţi, muşcă-mi uşor buza inferioară.

3. Sexul oral e colosal - cu cât mai multă salivă şi fără dinţi dacă se poate. Asta nu înseamnă să-ţi scoţi dinţii, ci să nu-i foloseşti prea mult.

4. Sexul e bun oricum şi oriunde, numai oral să fie: dimineaţa, la prânz şi seara, în casă, afară, în aer liber, când sunt treaz sau când dorm, nu e nevoie să-mi mai ceri aprobarea treci şi fă-ţi de cap.

5. Variaţia tehnicilor, a presiunii şi a ritmului reprezintă secretul unui sex oral de neuitat.

6. Chiar dacă faci sex oral să nu uiţi de mână, e foarte folositoare ţinând cont de faptul că, poate fi folosită ca o prelungire a gurii.

7. În general nu-mi place să fac dragoste lent, adica bătrâneşte.

8. Hai să discutăm deschis despre fanteziile noastre sexuale.

9. Prefă-te că nu mă vezi, lăsându-mă să te văd goală. Lasă uşa de la baie puţin deschisă şi comportă-te ca şi cum nimeni nu te-ar putea vedea.

10. Când ai chef să faci sex, spune-mi! Cere-ţi drepturile cu voce tare. “Copilului care nu plânge nu i se dă să mănânce”.

11. Când îmi fac duş , intră şi tu sub jetul de apă, goală sau îmbrăcată nu are importanţă, oricum îmi place când eşti lânga mine şi văd că mă doreşti.

12. Dacă ţi-ai imaginat că nu vreau, te-ai înşelat. Masturbează-mă!

13. În timp ce facem dragoste, fii cât se poate de sălbatică. După ce am terminat, lasă-mă câteva clipe să-mi trag sufletul.

14. Îmi place sexul în picioare. Chiar şi cu pantalonii în vine.

15. Dacă vrei să încerci ceva mai îndrăzneţ în pat, fii curajoasă. Dacă esti timidă, îmi tai tot cheful de a mai face ceva.

16. Nu stinge lumina! Ar fi păcat să nu te vad.

17. Ajută-mă să mă îmbrac după ce am făcut sex şi vei vedea că invariabil vei termina prin a mă dezbrăca la loc.

18. Din când în când, fă dragoste cu mine pe fugă, chiar dacă mai ai unele haine pe tine.

19. Mărturiseşte-mi ce ţi-ar plăcea cel mai tare să-ţi fac în pat. Orgoliul meu este satisfăcut, aşa că, ai numai de câştigat.

20. Când vine vorba de sex oral, fă-l fără teama, nu te voi acuza de momotonie sau lipsa de imaginaţie. Oral să fie!

Aşa că, dragele mele... PE CAI!!!

P.S.: Nu mă acuzaţi pe mine, statisticile mă susţin!

Animal Planet

Am lipsit vreo două zile din această minunată lume a blogger-ilor, această veritabilă lume virtuală... şi sincer cred că nu mi-a simţit nimeni lipsa. Ma rog... neimportant, trecem mai departe!

De mult aveam în lista mea personală de topicuri acest titlu "Animal Planet", dar nu ştiu de ce, mereu am amânat să scriu ceva despre asta. Cred că nu găseam momentul potrivit. Spre dezamăgirea mea, l-am găsit. Am rămas pur ş simplu şocat de acele reportaje de la Iaşi, despre inaugurarea unui magazin de bricolaj ce promitea reduceri ameţitoare. Sincer nu îmi mai amintesc să fi văzut aşa ceva vreodată... e foarte, foarte trist.

Fără să vreau mă gandesc: "Care este motivul unui astfel de comportament?". Din punctul meu de vedere singurul lucru care ne deosebeşte de animale, este RAŢIUNEA. Atunci când raţiunea dispare, e ca şi cum ai merge-n patru labe. Cred că lipsa raţiunii ar fi un motiv!

Mă gandesc că poate şi lipsa educaţiei şi a culturii, şi a bunului simţ ar putea fi motive destul de întemeiate pentru comportamentul acelor fiinţe. Dacă erau prezente aceste trăsături, din primul moment al deschiderii usilor, te-ai fi retras, lăsând "animalele" în voia lor. Si îi numesc "animale" pentru că singurul lucru de care s-au lăsat ghidaţi a fost INSTINCTUL.

Şi nu cred acele reportaje în care se justifică acest gen de comportament, prin faptul că e sărăcie, că e criză financiară, bla bla bla. Nu cred! Pur şi simplu aştia suntem noi. Asta este adevarata noastra faţa... la nivel de "turma", ăsta este comportamentul cel mai des întalnit.

In 2010 încă se întamplă lucruri "ceausiste". Se pare că au fost învăţaţi bine şi ei la rândul lor au învăţat pe alţii... şi cam ăsta e rezultatul!

P.S.: Incă trăim vremuri tulburi?

Hai să ne gândim un moment...

Nu m-am gândit niciodată la faptul că acţiunile mele din fiecare zi ar putea influenţa într-un fel sau altul viaţa celor cu care intu în contact. Sau că acţiunile lor, influenţează modul de scurgere a timpului din vieţile celor cu care interacţionează ei. Fie că vrem sau nu, fie că suntem sau nu conştienţi de acest lucru, eu sunt de părere că întradevăr avem această putere.

I: De ce spun şi susţin acest lucru?

R: Citeşte următorul exemplu (adaptat după un monolog dintr-un film... Benjamin Button).

O femeie din Paris se ducea la cumpărături, dar şi-a uitat haina şi s-a dus să şi-o ia. Când şi-a luat haina, i-a sunat telefonul, aşa că s-a oprit să răspundă timp de câteva minute. În timp ce femeia vorbea la telefon, Daisy repeta la Opera din Paris. În timp ce repeta, femeia care vorbise la telefon a ieşit să ia un taxi.

Un taximetrist lăsase un client un pic mai devreme şi s-a oprit sa bea o cafea. Toate astea în timp ce Daisy repeta. Taximetristul care lăsase mai devreme clientul şi se oprise pentru o cafea, o luă pe femeia (femeia ratase un taxiu din cauza telefonului) care se ducea la cumpărături.

Taximetristul a fost nevoit să oprească pentru un bărbat care trecea strada şi care plecase la serviciu cu cinci minute mai târziu decât de obicei, pentru că uitase să-şi potrivească alarma. În timp ce bărbatul întârziat trecea strada, Daisy terminase de repetat şi făcea un duş.

În timp ce Daisy făcea duş, taximetristul aştepta în faţa unui butic ca femeia să ridice un pachet, care încă nu era împachetat, pentru că fata care trebuia să facă asta se despărţise de iubitul ei în noaptea dinainte şi uitase. Pachetul a fost împachetat, femeia s-a întors în taxi, iar acesta a fost blocat de un camion de livrări, toate în timp ce Daisy se îmbrăca.

Camionul s-a mişcat, iar taxiul a putut pleca, timp în care Daisy, care se îmbrăca ultima, a aşteptat-o pe una din prietenele sale, care-şi rupsese un şiret. În timp ce taxiul era oprit la un semafor, Daisy şi prietena ei au ieşit prin spatele teatrului.

Şi dacă un singur lucru s-ar fi întamplat altfel, dacă nu s-ar fi rupt şiretul, sau dacă s-ar fi mişcat mai repede camionul de livrări, sau dacă pachetul ar fi fost împachetat, caz în care fata nu s-ar fi despărţit de iubitul ei, sau bărbatul acela şi-ar fi potrivit alarma şi s-a trezit cu cinci minute mai devreme, sau dacă taximetristul nu s-ar fi oprit pentru o cafea, sau dacă femeia şi-ar fi luat haina şi s-ar fi urcat în primul taxi, Daisy şi prietena ei ar fi trecut strada, iar taxiul ar fi trecut pe lângă ele.

Dar viaţa fiind ceea ce este, o serie de vieţi şi incidente ce se intersectează, fără intervenţia sau intenţia cuiva... taxiul a lovit-o din plin pe Daisy.

Ciudat cum momentul respectiv din film a reuşit să mă ducă cu gândul la faptul că... "Cine ştie din cauza cui am păţit eu diferite accidente, şi pe câti am accidentat şi eu?!". Deşi am mai întalnit această idee în diferite discuţii, sincer, nu prea o luam "de bună", nu prea mi se părea posibil... dar exemplul de mai sus este foarte logic, şi însoţit de imaginile video (din film), se umple de sens.

P.S.: A nu se înţelege că pentru toate lucrurile rele din viaţa ta, sunt alţii vinovaţi. Zic lucruri rele, pentru că doar nu esti nebun să recunoşti, din când în când, că majoritatea lucrurilor bune din viaţa ta chiar nu s-au întâmplat datorită ţie.

Imi place...

Let`s play!

Aseară am ajuns la ideea că aş vrea să fiu scriitor şi mi s-a propus ca prima carte să fie despre şah. Şi tot cochetând cu idea asta, am ajuns la concluzia că nu va fi o carte despre şah şi atât, ci va fi şi despre oameni şi vieţile lor. I-am stabilit chiar şi titlul "Viaţa ca un joc de şah".

O idee mult prea complexa, şi mult peste puterile mele, asta cu cartea... dar am zis că merită să scriu ceva despre asta pe blog. O interpretare (foarte simpla) a pieselor de şah în viaţa mea...

Regele şi regina, mama şi tata. Cei doi nebuni, eu si ea (iubita mea). Un cal Chevy Aveo , celalalt cal Fiat Bravo (ambii cai sunt împrumutaţi). Un turn ar fi casa de la Braila, iar celălalt "casa" de la Galati. Iar pionii ar fi restul familiei şi prietenii (8 pioni = 6 prieteni, cumnata mea şi frate-miu). Iar tabla de joc, ar fi... locurile pe unde colindăm noi.

Ma aşteptam să fie un articol mai lung, dar în timp ce scriam am realizat că ar fi devenit mult prea personal, pentru că iniţial voaim ca fiecărei piesă să-i ataşez şi câte o descriere în care să motivez de ce e valabilă pentru mine această înşiruire personaj/piesă. Poate altă dată...

P.S.: Poate aveţi şi voi interpretările voastre... e un exerciţiu de imaginaţie frumos. Eu am ales cea mai simplă variantă de interpretare...asta pentru că am fost primul!

Vreau...

Nu ştiu ce să zic de voi, dar despre mine... sunt convins de faptul că m-am săturat de frig si nori. Vreau cer senin şi căldură. M-am săturat de geacă şi fes. Vreau tricou şi şapcă. Vreau să schimb ghetele cu şlapii.

Vreau soare... Vreau să fiu însoţit iar de umbra mea. Vreau să-mi văd umbra... atât pe a mea, cât şi pe a celorlalţi. Vreau să văd cum se "ciocnesc" unele de celelalte. Vreau să le văd cum se amestecă pe asfalt într-un mod hipnotic.

Vreau verdeaţă. Vreau sa văd natura plină de ea. La propriu! Vreau să simt miros de natură "proaspătă"! Vreau să întâlnesc kilometri întregi de verde, suprafeţe verzi.

Vreau să văd iar "color"... M-am săturat de atâtea nuanţe de gri. Vreau o gamă variată de culori. Culori vii, puternice, ţipătoare... cât mai multe culori. Dezordonat purtate, fară nicio noimă, ameţitoare... pur şi simplu culori.

Vreau lumină! Vreau soare! Vreau lumina de la soare! Multă, multă lumină. Vreau 16 ore din 24 să fie luminate. Întuneric să fie doar când sting eu lumina. Vreau lumină cât pot duce. Şi chiar şi-aşa... tot aş urmari reflexia si refracţia ei, invidios pe viteza cu care călătoreşte.

Vreau să vină VARA!

P.S.: Si vreau să se întâmple toate odată... d-odată! Acum dacă se poate!

HappyFish la Oscar

Se pare că după atâta "tam-tam" pe subiectul premiilor Oscar... încep să apară tot felul de reacţii. Eu personal nu am "digerat" acest subiect, deoarece evenimentul nu este unul tocmai pe gustul meu. Si nu din cauza a ceea ce reprezintă el, ci strict din punct de vedera organizatoric, a spectacolului. Este mult prea extravagant pentru mine.

Bineînteles că am auzit şi citit de succesul răsunător al filmului "The Hurt Locker", la fel cum am citit şi de eşecul "AVATAR". Ca o părere personală, "AVATAR" este mult mai "trezitor" decât "The Hurt Locker", şi merita câte o statuie pentru ficare categorie la care a fost nominalizat.

Începusem să zic ceva de reacţii...şi românii au o parere asupra acestui subiect. Evident in stilul lor... şi ce stil e mai potrivit decât stiul HappyFish?!

P.S.: Foarte tare!

ECLIPSE

A fost lansat primul trailer oficial al filmului "The Twilight Saga: Eclipse". Pentru mai multe informaţii, click aici.

Mutu frate!

Acum ceva timp am zis că mă amuză teribil reclamele de la Vodafone. Au un scucces incredibil! De aceea am râs foarte tare când am primit un "mass" cu urmatoarea interpretare a celebrei reclame cu CRBL şi şahul.

Ultima reclama Vodafone “făcută”…cu Mutu: Eram în avion..mă plictiseam. Şi ghici cine se aşează lângă mine? Mutu frate. Mă gândesc cum să mă bag în seamă fără să par un fan disperat şi-mi vine-n cap prenumele lui. Adi. Il caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil. Şi văd ce-i place. Ghici ce? Cocaina frate. Ce să fac?…

Şoptesc: ”Băi ce-ar merge o linie acuma”, cât să mă audă. Băi şi scoate punga frate… facem 3 liniuţe… Ne facem praf… Ne împrietenim şi pe Facebook!!!

P.S.: Ştiu că mai există una cu Sexi Braileanca...dar implică cuvinte obscene şi incurajează sexul oral!

WTF!!!

Citeam zilele trecute pe un blog un articol foarte interesant despre joculeţele promovate pe site-urile de reţele sociale, gen "FACEBOOK" sau "HI5". Fără să-mi explic de ce, văd cum zi de zi aceste joculeţe atrag din ce în ce mai mulţi adepţi din rândul utilizatorilor de internet, în special cei înregistraţi pe reţele sociale.

I: De ce zic "în special"?

R: Pentru că dacă pe un site normal vezi un banner referitor la un joc online, de cele mai multe ori îl ignori. Dar când eşti înregistrat pe "FACEBOOK", păi te-ai înregistrat cu un scop, şi pentru că te-ai înregistrat trebuie să-ţi faci prieteni, iar prietenii tăi se joacă ba "Farmville", ba "MafiaWars", şi unii dintre ei se joacă mult, şi sunt captivaţi de realizările lor, şi vor sa te implice şi pe tine, şi te bombardează cu tot felul de invitaţii, cadouri, mesaje...etc. Iar tu, în naivitatea ta, eşti tentat să încerci, să vezi şi tu despre ce e vorba, că esti curios şi e normal să fii când toată lumea te invită ba pe plantaţiile lor de porumb (sau ce cultiva ei), ba gaşca lui de mafioţi. Şi uite aşa te trezeşti că petreci câteva ore bune pe un astfel de joc, joc care nu îţi aduce niciun beneficiu ... nici în lumea virtuală în care te afli, nici în afara ei.

Bine... şi nu e vorba numai de aceste joculeţe. Acum sunt teste la care participi, o sumedenie de răspunsuri despre tine din partea prietenilor tăi. Şi dacă esti curios să afli ce "vorbeşte" lumea despre tine, trebuie şi tu să răspunzi despre ei... şi tot aşa! Şi din câte am văzut pe "FACEBOOK", păi frate, lumea vorbeşte!

Aseară am rămas surprins să văd că într-un mod direct, această "faţă de carte" face reclamă drogurilor: cocaină, marijuana, cannabis. Foarte interesant... într-un mod inteligent, în urma unui test, îti sugerează şi ce drog ţi se potriveşte cel mai bine. Mâine poate o să aflam cum să ni-l şi administrăm şi în ce cantităţi, iar poimaine poate găsim ceva şi despre arme, eventual şi cum să ni le confecţionăm singuri.

În fine...revenind la subiect, e îngrijorător faptul că lumea petrece foarte mult timp pe aceste aplicaţii. Ca exemplu, o persoana de 30 de ani, petrece intre 33 si 60 de minute pe joculeţele promovate pe aceste site-uri. 30 de ani! Un alt lucru dovedit este faptul că cei mai multi jucători se conectează de la locul de muncă.

P.S.: Oare câţi dintre voi vă treziţi noaptea pentru a vă culege recolta sau să îndepliniţi nu ştiu ce task-uri pentru gaşca voastră virtuală?

Aaa... şi să nu credeţi că eu n-am avut dependenţele mele... ba da! Am jucat şi eu TRAVIAN (în disperare, la modul că mă trezeam noaptea). Dar eram mic... şi mi-a trecut repejor.

TREZIŢI-VĂ!!!

"A fi?" sau "A nu fi?"

Ma gandeam... 8 Martie, "Ziua Internationala a Femeii"! Nu stiu de ce, dar eu inca imi amintesc aceasta zi purtand eticheta de "Ziua Mamei". Sau voi ati uitat acele poze facute an de an in scoala generala? Sablonul clasic...un carton mare, scris frumos "8 Martie! Ziua mamei! La multi ani!", aparea ca fundal, iar tu in prim plan asezat frumos la catedra (si ea aranjata cu cate un penar mai frumos, o carte, un caiet), in uniforma cu guler si mansete albe, apretate, afisand un zambet larg, mandru de tine pentru surpriza ce o vei face (de parca maica-ta nu stia, parca nu ea platea pentru pozele astea). In fine...amintiri, detalii.

In aceasta minunata zi (pentru femei), la baietii exista urmatoarea intrebare:

"Oare sa-i fac vreun cadou iubitei mele?" (iubita avand undeva pana in 22, 23 de ani)

Am pus acest prag pentru ca dupa gandirea mea, cam de atunci ai putea sa numesti o fata, "femeie". Usor, usor incepe transformarea. Bineinteles ca ele, domnisoarele, asteapta cadouri din toate partile, pentru ca in aceasta zi, si doar in aceasta zi, ele sunt FEMEI.

Dupa DEX:

FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.

Cu riscul de a dezamagi anumite persoane (de sex feminin), sunt de parere ca multe dintre tinerele pana in 23 de ani, nu sunt sigure nici de faptul daca sunt adulte sau nu, in schimb sunt convinse de maturitatea lor, nu pentru ca ar avea vreo explicatie, ci pur si simplu pentru ca asa au auzit ele ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. De aici si ideea de "femeie", titlu pe care nu il indeplinesc, dar si-l asuma...macar de 8 Martie.

P.S.: A fi FEMEIE nu inseamna numai flori si cadouri! SCURT! Iar daca le-ai primit, ar fi cazul sa te intrebi: "Oare ce trebuie sa fac pentru ele?" (nu de alta, dar urmeaza si ziua barbatului)

EU, Roman!

Romanu` oriunde se descurca. Asta e un lucru clar, dovedit, discutat si aprobat mai de toata lumea. Nu am auzit niciodata, dar absolut niciodata o stire de genul: "Roman gasit mort de foame in Spania." Mai degraba sunt gasiti in tara, decat "afara". Sunt mai multi romani morti in tari straine din cauza cataclismelor naturale, decat din cauza anumitor lipsuri. Bineinteles... a nu se intelege ca toti o duc bine. Clar nu!

Cu totii au intampinat greutati, au stiut ce sunt alea problemele, fapte care i-au impins sa duca o viata,mai mult sau mai putin, in afara legii. Ca sa supravetuiasca au muncit prin cele mai josnice si nefericite locuri, au acceptat conditii de munca infernale, s-au impacat cu gandul ca pretentiile nu sunt de ei.

Altii ca sa aibe o viata "decenta", au ales viata pe fuga: au furat, au spart, au talharit, au "ars", au omorat... au facut ce au considerat ei ca este necesar pentru a putea fi un ajutor pentru restul familiei.

Si mai sunt si cei care au optat pentru o viata frumoasa, devenid "sprijin" moral, spiritual si fizic (proxeneti) pentru doamnele/domnisoarele amatoare de castiguri usoare.

Cei care au pozitii importante si au reusit prin educatie, onestiate, talent, sarguinta, cei care si-au dedicat viata pentru un scop, cei care si-au sacrificat atat copilaria, cat si adolescenta pentru a-si indeplini acel scop... sunt prea putini, nu cred ca ar indeplini cerintele pentru intocmirea unei categorii, deci nu merita mentionati.

Cam astea sunt cele mai intalnite categorii de romani prinsi pe alte meleaguri in "goana dupa aur". Imposibil, sa nu fii de aceeasi parere cu mine. N-ai cum sa nu-mi impartasesti gandurile, pentru ca daca stai un pic si analizezi sigur ai, cel putin, o cunostinta de famile care a lucrat "la capsuni" in Spania, sigur stii pe cineva care a plecat "la treaba"... si sunt 100% sigur ca ai un prieten care e proxenet sau o prietena care lucreaza ca "hostess" pe la vreun hotel, nu stiu pe unde.

P.S.: Imi place ca romanii nostrii promoveaza "cultura" si jocurile (de noroc) traditionale romanesti. In zona London Eye, pe faleza Tamisei, vezi tot felul de oameni incercand sa castige bani prin diverse activitati. Totul functioneaza dupa sistemul "charity". Exista mimi, exista statui vii, exista grupuri de "breakdancers" si acrobati, exista persoane implicate in "street theatre" si exista romani care promoveaza celebrul joc de noroc "Alba-neagra". Iar daca la ceilalti am vazut palarii pline cu marunti, rareori bancnote, romanii erau doldora de hartii de 20 de lire.

Alice in Wonderland

Cum intr-o postare anterioara ma declaram fan al filmelor 3D, nu puteam sa ratez "Alice in Wonderland"(varianta 3D, ca sa se inteleaga).

Este un film marca Walt Disney, regizat de Tim Burton, avand in rolul lui Alice pe Mia Wasikowska, o australianca tanara, destul de talentata (dupa priceperea mea) si cu un viitor promitator in domeniul "cinema". Alaturi de ea apare Johnny Depp, interpretand rolul palarierului nebun, un personaj "colorat", impozant, haios, sentimental, cu care actorul se contopeste perfect. In completarea "cercului actoricesc", merita sa mentionez ca alaturi de acestia mai apar in film si Anne Hathaway, Matt Lucas si Helena Bonham Carter.

Un film animat, frumos colorat, cu personaje interesante, personaje ce tin de domeniul "tarii minunilor", film in care predomina magia. Magic este si faptul ca, desi intri in sala ca un adult convins, pe tot parcursul filmului stai ghemuit si esti emotionat asemenea unui copil, dorind parca sa-ti amintesti cu lux de amanunte povestea citita in copilarie.

A fost un film pe care nu am vrut sa-l ratez, si daca ai ocazia iti recomand:

"Mergi si vezi Alice in Wonderland, 3D!"

Comunicam?

Probabil o sa aveti impresia ca va pregatesc pentru Bacalauret, la Limba si Literatura Romana, proba orala. Dar nu e deloc asa... e pur si simplu un mod de a va atrage atentia asupra faptului ca e foarte important sa fii un bun ascultator (receptor), dar sa fii pregatit sa fii si emitator, atunci cand e cazul. Nu este suficienta doar prezenta fizica... pentru ca nu te solicita nimeni fizic intr-o discutie. Comunicarea si felul cum o faci este foarte importanta, de aceea...

Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur.

Tu, ca receptor, trebuie sa intelegi, sa cunosti ce doresc eu, ca emitator, de la tine. Tu, ca receptor, trebuie sa identifici partile utile din mesaj, trebuie sa le retii.

Am invatat ca orice receptor trebuie sa se auto-educe pentru a putea "asculta activ", ceea ce inseamna:

• crearea unei stari de spirit favorabila ascultarii;
• participarea la discutie (foarte important);
• concentrarea atentiei asupra esentialului;
• ascultarea inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei si timbrului vocii, aspupra gesturilor (iar foarte important).

I: De ce am scris despre acest subiect?

R: Pentru ca eu ma consider o persoana care stie sa asculte, si am aceasi pretentie si de la cei din jurul meu, de la cei cu care intru in contact, de la cei cu care comunic. Vreau sa vad ca sunt ascultat, inteles.

Poate am scris acest lucru mai mult pentru mine, ca sa il poata citi si cei cu care "socializez" eu si sa fie constienti de pretentiile mele. Dar nici voua nu va strica... Sunt sigur ca mai sunt si altii care au nevoie sa trimita aceasta postare anumitor prieteni/cunostinte/iubiti/iubite, priceputi in ale "ascultarii".

SMOKING KILLED ME

Azi am descoperit ceva foare tare... Pe Yahoo, MSNBC, FoxNews a fost difuzat un reportaj ce are ca subiect o campanie antifumat facuta la o inmormantare.

Se pare ca Albert Whittamore (Londra), mortul, suferea de o boala la plamani, cauzata de tutun. De aici, probabil, a avut si idea ca pe ultimul sau drum sa sustina o mini-campanie antifumat. Acesta a declarat in testament faptul ca se alatura acestei cauze pentru a trage un semnal de alarma asupra acestui viciu si pentru a impiedica tinerii din ziua de azi sa dobandeasca acest obicei. Ca o paranteza, Dick (porecla acestuia), era fumator din tinerete, iar decesul propriu-zis a avut loc la varsta de 85 de anisori (varsta la care, indiferent de circumstante, poti spune cu lejeritate ca a murit din cauze naturale).

Dorinta i-a fost indeplinita, astfel ca pe toata durata "ultimului drum" (in jur de 100 de mile), au fost puse la vedere bannere cu mesajul "SMOKING KILLED ME". Si ca si cum nu ar fi fost suficient... timp de o saptamana va fi afisat acelasi mesaj la mormantul acestuia.

Poate sunt eu prea cinic, dar la ce imagini avem noi afisate pe pachetele noastre de tigari... mie imi suna mai mult a reclama, decat a campanie antifumat.

Si daca am vazut agentii de pompe funebre sau servicii funerale care se promoveaza cu anunturi gen "Vrei nu vrei...tot ajungi la noi!", ori "Noi ducem mortul cu tot confortul!", sincer ma astept sa gasesc pe dricurile acestora si reclame, care s-ar potrivi cat de cat cu nefericitul eveniment, si anume (2 mi-au venit acum in minte):

NIKE - Just do it!

Nokia - Connecting people

...ar fi ceva!

2 Martie

I: De ce "2 Martie"?

R: Simplu. Pentru ca de 1 Martie am ratat (intentionat) ocazia de a posta ceva in spiritul "sarbatorii".

Sarbatoare...sarbatoare, dar ce sarbatorim sunt curios? Din punctul meu de vedere ar trebui sarbatorit "martisorul" si ce anume simbolizeaza el. Dar din ce am vazut, mai pe cate un blog, mai pe la un status, am tras concluzia ca sarbatorim venirea primaverii. Acum intrebarea mea este:

"De ce nu sarbatorim si venirea iernii sau a toamnei? Sau chiar a verii!"

Peste tot am vazut tot felul de postari si notificari cum ca a venit primavara, prima zi de primavara, cat de mult am asteptat primavara... si sunt nevoit iar sa ma intreb:

"Cu ce te-a schimbat primavara pe tine? Subit ai devenit mai fericit? Inexplicabil ai scapat de toate problemele? Te-ai "trezit" si tu odata cu natura?"

1 Martie - frenezie curata. Toata lumea super incantata de aceasta zi. Toti bucurosi, entuziasti, optimisti.

2 Martie - astenie de primavara. Toata lumea a petrecut de 1 Martie. Incepe sa dispara optimismul. Incep grijile pentru ziua de 3 Martie...

3 Martie - aceeasi viata pe care o avem de trait fiecare...fara absolut nicio amprenta a zilei de 1 Martie in viata noasta.

Asa ca nu era mai bine sa ne concentram asupra MARTISORULUI? Acum, din cate am observat, nici nu se mai poarta martisorul. Acum se fac cadouri scumpe, sofisticate, pompoase... "la impresie", unde optional se mai aplica si acel fir alb-rosu (martisorul). De cand firul de Ghiocel nu mai reprezinta nimic in ziua de 1 Martie?

Simpla curiozitate... cate dinte voi, stimate domnisoare, ati primit cu adevarat un martisor? Sau un Ghiocel?

Wax Museum

Ramasesem dator cu o postare despre Madame Tussaud. Oricum sunt obisnuit cu datoriile, dar de cea de acum vreau sa ma achit.

Nu am sa va zic cine a fost Madame Tussaud si care a fost rolul ei in istoria Angliei. Cand zici Madame Tussaud, bineinteles primul lucru care iti vine in cap (si probabil singurul lucru pe care il stii si poti sa-l asociezi cu numele) este muzeul de ceara. Acel muzeu faimos despre care am invatat in scoala, pentru ca nu era carte de engleza care sa nu il pomeneasca. Acelasi muzeu pe care nu ai vrea sa-l ratezi daca s-ar ivi ocazia vreunei vizite. Acelas muzeu de care britanicii sunt atat de mandri...dar habar nu au unde se afla. Am ramas surprins sa vad englezi ridicand din umeri cand i-am intrebat unde este localizat. Din cel putin 10 englezi intrebati de locatia muzeului, abia unul a fost in stare sa imi zica faptul ca este aproape sigur, desi ar fi indicat sa mai intrebam, ca muzeul este in alta zona decat cea in care ne aflam noi. Raspunsul corect, si indicatiile pe care le-am urmat de altfel, au venit bineinteles de la o persoana de alta nationalitate, indian daca nu ma insel.

Surprinzator... dar se pare ca nu sunt prea multi londonezi care sa fi vizitat Madame Tussaud`s Wax Museum. Eu l-am vizitat si mi-a placut.

I love London!

Daca ieri imi doream sa cutreier bulevarde pline pana la refuz si visam sa ajung pe Marte, azi m-am razgandit. Am picat foarte bine aici. Si mai raman...


...chiar daca, dimineata, din cauza ploii abia zareai cate o persoana pe strada. Nici pe Marte nu am ajuns, dar a fost destul de palpitanta cursa cu o capsaula pe marginea Tamisei. Despre panorama de care am avut parte, nici nu mai are sens sa amintesc. 360 de grade, cat poti sa vezi cu ochii. Inedit!

Dar asta nu a fost decat incalzirea. Am fost captivat, dar nu mi-am imaginat ca am sa fiu coplesit. Si am fost!

Centrul Londrei...constructii impunatoare, statui la tot pasul, arhitectura impozanta. Cadrul real parca dispare si fara sa iti dai seama esti transpus intr-o lume "noua". O lume a vremurilor trecute, unde fiecare loc, fiecare lucru te atrage vrand parca sa-ti spuna o poveste. Si prins in stare asta de visare, esti convins ca nicio poveste nu e la fel, regretand faptul ca nu ai timp sa le asculti pe toate. Si regretele te trezesc...te gonesc de la un colt la altul, vrand parca sa acaparezi tot ce te inconjoara, pentru ca peste tot exista cate o informatie, iar tu, flamand, nu vrei sa pierzi nimic.

Asa mi s-a intamplat mie, dar n-am ratat ca in putinele mele momente de luciditate, sa iau cu mine cate o amintire.

P.S.: Si maine va povestesc cum a fost la Madame Tussaud`s!