PARAM-PAM-PAM

PANICA... LA MISTO!

Etnobotanice... spice shop... magazine de vise... campania "Panica la etnobotanica".

O campanie initiata de Morar si Buzdugan, in cadrul unei emisiuni difuzate dimineata pe radio ZU. Ok...pana aici toate bune si frumoase, dar cand am vazut cine s-a alaturat campaniei si cine a scos un imn care sa promoveze aceasta initiativa, am ramas un pic socat.

I: Cine? Cine?

R: Puya, frate!

Pai ce cauti tu ba nebunule in astfel de campanii?! Din punctul meu de vedere si cum vad eu problema, am impresia ca vrea sa elimine concurenta. Poate are si el vreo parte la ce scoate Sisu pe "marfa d`aia buna". Exact el sa fie oare fara de pacat? Ma indoiesc. Eram impacat cu ideea asta doar daca venea impreuna cu Sisu si vorbeau din prisma unor fosti consumatori, dar ca sa fii ex-consumator, asta presupune sa te lasi de ele. La propriu, nu doar la televizor.

Aaa... si inca o chestie, deodata atata tam-tam se face pe subiectul asta. Gata au rezolvat problemele, au interzis 175 000 de plante din care se pot extrage toate "esentele" astea tari. Sa fim seriosi, nu vor reusi niciodata sa inchida magazinele astea, pentru cat oricat de rele si nocive ar fi produsele lor, nu exista un temei legal pentru a le interzice. Nu asa cel putin!

Ele sunt introduse la categoria de ingrasaminte pentru flori. Sa zicem ca statul inchide magazinele, patronii lor deschid florarii. De consumat stie toata lumea cum sa le consume, nu mai e nevoie sa le ia gata preparate. Dar statul e partas la toata combinatia asta cu Spice-urile, pai la ce venitui au incasat ei pe spatelor distribuitorilor de etnobotanice, sa fim noi sanatosi.

Si as mai putea dezvolta subiectul asta mult, dar nu vreau! E de o complexitate mult prea mare si e prea veche "problema", iar toata campania asta din ultima perioada nu a fost una anti-etnobotanice, ci una de promovare a lor. Reclama gratuita.

P.S.: Si daca vreti parerea mea sincera vis-a-vis de treaba asta, din partea mea sa le interzica pe toate, mai putin Magicu`! Si sa nu zica Morar sau Buzdugan ca n-au tras si ei macar o liniuta, iar Puya...e plin!

GHETTO GENIUS

A sti sau a nu sti? Aceasta-i intrebarea!

De dimineata am auzit la radio o farsa facuta unui nefericit, care tocmai si-a surprins sotia facandu-si de cap cu un amic... in camera copilului. De aici au urmat o serie de evenimente neplacute, dar bine meritate de cei 2 practicanti. Asta s-a intamplat pe termen scurt.

Pe termen lung intamplarea are urmari mult mai complexe. In urma acesteia venind si un divort, cu tot ce inseamna el, si anume partaje, in grija cui este lasat copilul, suferinte, batai de cap, etc..

Acum eu ma gandesc cam ce iti trece prin cap in asemenea momente, avand in fata imaginea sotiei cu altcineva in pat. Cum faci fata unei asemenea situatii? Dar asta e cu totul alta discutie, iar faptul ca sunt eu curios, nu rezlova nimic. Nu este el primul care a patit-o, si clar nu va fi nici ultimul.

Insa... ma intreb cum e mai bine: "Sa stii ca sotia/iubita te inseala sau sa nu stii?".

Mergand pe principiul ca ceea ce nu stii, nu te afecteaza si ca ceea ce nu vezi, nu s-a intamplat, as inclina balanta spre a nu sti. Poate chiar ai o relatie fericita cu cineva, desprea care ai numai lucruri minunate de zis, si chiar nu vrei sa stii ca aceeasi persoana e in stare de lucruri atat de josnice, capabile sa-ti faca sufletul tandari.

Privind si din alt unghi problema, mai exista o vorba si anume ca fiecare minciuna, mai devreme sau mai tarziu, iese la iveala. Ma gandesc ca parca n-as vrea nici sa ajung cu relatia pana pe la vreo 40-50 de ani, ca apoi sa aflu ca am crescut copilul altuia si ca de fapt viata mea este o mascarada totala, ca de fapt persoana de langa mine nu este ceea ce o credeam eu a fi si ca am trait o minciuna.

Clar exista si persoane dedicate partenerului o viata intreaga, care nu ar calca stramb nici macar o data. Si asta pentru ca iubirea e mult prea mare si respectul la fel, iar increderea intr-o relatie este piatra de temelie a acesteia.

Dar eu tot ma intreb: "A sti sau a nu sti?".

P.S.: Lucruri de genul se intampla frecvent, barbatii mint, femeile mint si mai mult!

BIGGER! BETTER! BLOGGER!

Treaba sta in felul urmator... "HELLO BITCHES!!! I`M BAAACK!"

Si da, de data asta intentionez sa raman ceva vreme, pentru aceleasi persoane pe care le-am lasat in urma si nu mi-au simtit lipsa, pentru Hannah, pentru acei 52 de vizitatori maxim intr-o zi. Si bineinteles pentru fanii mei!

Lasand gluma, de data asta o sa fie un pic mai personal ca data trecuta pentru ca in afara motivelor mai sus insirate o sa fac din acest blog ceva "mai pe sufletul meu". Sau macar o sa incerc, chiar daca ma simt un pic "ruginit". Am vazut eu altii care "scartaie" si tot nu se lasa! Felicitarile mele pentru ei...atata timp cat internetul exista, o sa existe si "bloggeri" de genul asta. Dar bine ca versiunea asta de internet e pe duca si nu prea mai sunt site-uri libere, decat vreo 300.000 sau ceva de genul, dar fiti pe pace pentru ca deja exista un server nou si o platforma noua, care apropo, nu este compatibila cu platforma actuala de "www".

Asta asa ca sa nu zica lumea ca nu am venit si eu cu ceva nou!

Si am si un clip nou cu care incep noua mea sedere pe platforma asta!

...care "btw" este pentru sustinatoarea mea no.1, iubita mea!

P.S.: Tot ea este motivul pentru care iar m-am luat cu blogul, asa ca Hannah,te rog, sa te iei si de ea cand mai revii cu completari!

La revedere?

Din păcate... asta va fi ultima postare a mea pe acest blog. Cel puţin pentru o perioadă... Din diferite motive (fără să-mi dau seama dacă trebuie sau vreau) va urma o pauză.

Acest articol nu vine pentru că eu aş fi vreun mare blogger cu sute de cititori care ar rămâne dezamăgiţi ori surprinşi că nu voi mai posta nimic... n-am ajuns încă acolo (glumă). Recordul a ramas undeva la vreo 52 de vizitatori unici într-o zi. Acest articol e pentru acele persoane care zilnic, regulat, ori periodic au mai verificat blogul să vadă dacă am mai postat ceva. Este pentru acele persoane care şi-au pierdut câteva minute citind sau urmarind postarea mea. Este pentru acele persoane care au comentat la ele... şi pentru cele care au avut de "completat" (ex: hannah - căreia nu cred că o să-i fie "dor" de mine... sau o să-i fie?). Este pentru acei 52 de vizitatori unici pe care am reusit să îi am (şi la numărătoare s-a pus şi iubită, mamă, tată , frate, cumnată şi prieteni).

Blogul va rămâne deschis, pentru că din când în când (zilnic), eu am să mai intru pe el, pentru că sunt câteva postări care îmi sunt dragi şi poate am să am chef să le recitesc... şi poate şi voi aveţi... sau poate or să atragă ceva cititori noi. Plus că odată postate... ar fi păcat să le şterg, pentru că sunt publicate cu drag, iar în unele chiar am pus suflet.

Asta e melodia cu care închei şi pe care v-o recomand:

P.S.: Vă sunt recunoscător pentru interesul acordat acestui blog. Mulţumesc... vă mulţumesc!

Fishie! Fishie!

Sâmbătă am perindat prin Londra. Nu se ivesc prea multe ocazii de genul asta, aşa că am profitat la maxim de acea zi. Printre altele am mers de am vizitat "Sea Life Aquarium", un loc pe care îmi doream foarte tare să-l văd. Şi l-am văzut. Şi mi-a plăcut. Ceva cu totul deosebit.

Când am ajuns acasă... am început să mă laud...că de... aşa e "normal". Şi am zis să arat unui prieten pe unde am fost eu şi cam ce am văzut. Şi i-am trimis repede filmuleţul următor (incercă să ignori "coloana sonoră"):

Din partea lui am primit următorul clip...ceva mai frumos, mai mare, mai liniştitor, mai copleşitor, încă odată mai frumos, dar pe care nu l-a vizitat, ci doar vizionat... ca şi mine de altfel.

P.S.: What a wonderful world!

Monkey see, monkey do!

P.S.: Scurt şi la obiect!

TV... What TV?

Azi se împlinesc 2 luni de cand nu am mai privit la TV. La cutia aia mincinoasă care ne bagă tot felul de prostii în cap. Şi când zic că nu am mai privit... adică la modul că nici nu am deschis să vad ce se mai întamplă, să verific dacă mai avem sau nu cablu.

I: Dacă îmi lipseşte?

R: Deloc! De fapt, poate îmi lipsesc un pic canalele astea educative gen "National Geographic", "Discovery"... dar foarte putin, pentru că şi la astea mă uitam doar noaptea târziu... şi nu pentru că aş fi vreun împătimit, ci pentru că pe ele consideram că sunt cele mai interesante emisiuni la ora aia. Plus că mai aflam câte ceva. Oricum... nici alea nu zic "adevărul, şi numai adevărul", dar măcar e altceva.

Normal că am mai citit una-alta pe net şi nu m-am ferit total de toate nenorocirile prezente şi pe micul ecran, dar măcar nu am văzut un video de 3 minute (de obicei prezentand stiri din aceaşi arie), cu o voce pe fundal (de care sunt sătul) care descrie parcă cea mai mare, şi cea mai odioasă crimă, demnă de filme horror (care pe o parte chiar ar fi fost la un moment dat, dar cu care m-am obişnuit fiind prezentată aproape zi de zi).

Televiziunea în România este o "caterincă". Numai emisiuni penibile. Penibile pentru că asta cere masa. Publicul este foarte pretenţios. Se cer scandalurile, bârfele şi mondenităţile. Pe mine personal mă miră cum emisiuni ca "Happy Hour" sau "Poveştiri" (cea mai idioată dintre toate) reuşesc să facă "reiting". Şi culmea... au priză la public. WTF!!!! Peste tot numai emisiuni de scandal, toate bazate pe articole din CAN-CAN. Şi cu toţii cred că ştim că atunic când CAN-CAN-ul nu minte, exagerează. Şi dacă nu are despre ce să scrie... inventează.

Poate ai să îmi zici că pot să aleg la ce să mă uit şi la ce nu. Greşit! Pot să aleg la ce emisiune să mă uit, sau pe ce canal, dar subiectul este mereu acelaşi. Când sunt ştiri pe unul, sunt ştiri pe toate... aceleaşi ştiri. Excepţie fac ştirile politice... pentru că deşi e interzis, din câte am înţeles, televiziunile de la noi sunt şi ele "membre de partid". Când e o emisiune pe un canal, pe toate canalele exită câte una în acelaşi gen. Tratând bineînţeles acelaşi subiect. Până şi reclamele în timpul filmelor se difuzează în acelaşi timp. Aceleaşi reclame.

Deci... clar nu îmi lipseşte deloc televizorul. Nu-mi lipseşte nici "Răzvan şi Dani", nici "Stirile care contează", nici "State", nici "Poveştiri", nici "Un show păcătos"... nici nimic. Şi ca să te conving cât de uşor ne lăsam manipulaţi de "tembelizor"şi cât de leneşi putem fi... gandiţi-vă la emisiunea "În gura presei" (şi este una din cele mai vizualizate emisiuni din toate care există de pe toate canalele) ... de ce avem nevoie de cineva să ne citească ziarele. Şi după ce că ne citeşte presa, ne lăsăm şi influenţaţi de părerile lui personale despre ceea ce citeşte. De parcă noi nu am fi în stare să citim un articol şi să-l comentăm după mintea noastră.

Cam asta se întâmplă cu televiziunea la noi! Atât am înţeles eu din ea!

P.S.: Sau poate toate astea se întâmpla la televizorul meu. Al tău ce zice?

NOI vs. EI

Aseară nu mai stiu exact cum şi-n ce fel... dar mi-am amintit de desenul animat "Yogi Bear". Desenul animat tipic pentru generaţia mea. Nu cred că există persoană apropiată de vârsta mea care să nu-l ştie pe Yogi şi Bubu. Ce mai desene... ce mai vremuri... ce-aş mai vrea să fiu iar copil. Dar să copilăresc în aceleaşi vremuri... nu astea de acum.

La blocul unde stăteam eu, există foarte multi copii. Foarte multi... e un bloc cu 160 de apartamente... si culmea, mulţi dintre locatari parcă s-au vorbit să facă câte un copil, 2 ... la intervale de timp apropiate. Şi uite aşa priveam la noua "trupă" de la bloc. Priveam şi îi compătimeam. Îi compătimeam pentru că îmi aduceam aminte de copilăria mea... şi am avut o copilărie foarte frumoasă, iar copilăria mea nu se compară deloc cu a lor.

În primul rând sunt nişte copii foarte protejaţi de părinţii lor. Afară dacă ies... ies împreună. Parinţii fac o tabară şi copiii alta. Nu vezi un copil singur afară. Unu nu a părăsit perimetrul feţei scării neînsotit...nu de alţi copii, ci de părinţi. Copiii sunt obligaţi să se joace împreună... nu există neînţelegeri, certuri, bisericuţe. Să se joace... vorba vine. Să petrecă timpul împreună. N-am văzut decât două jocuri la ei, celebrul "Raţele şi vânătorii" (şi nici măcar nu era jucat cu o minge ca lumea, genul la alea de 35 cum erau când eram eu copil, ci ceva asemănator "ozn-urilor"...mingile acelea uşore, nişte baloane un pic mai rezistente, mereu ovale, de toate culorile, şi cu celebrele flori imprimate pe ele) şi "Plicul" care se mai transformă în "Şotron" câteodată. Oare mai ştiu şi alte jocuri?

Îmi amintesc că noi ştiam mult mai multe... "Elasticul", "Omul negru", "Flori, fete sau băieţi", "Telefonul fară fir" etc.

Nu i-am văzut odată jucându-se "Ascunsa", "Hoţii şi vardiştii"... de "Castel" nu mai zic. Cred că nici măcar n-au auzit de el. Nu ştiu să fi văzut vreun copil cu vreo praştie făcută de el sau cu vreo ţeavă de "gornete".

Acum ei se joacă cu "Ben10" şi "Pokemon"... fac schimb de cartonaşe, noi faceam schimb de surprize "Turbo". Ei se joacă pe PSP, noi ne jucam pe "Terminator". Noi aveam cheile de gât, pe ei îi aşteaptă bunica. Noi eram fascinaţi de "McGuyver", ei de "Spioancele". Noi ne întâlneam în şcoală la fotbal, ei se întalnesc pe server la "Fifa2010".

Sunt copii îmbătrâniţi de părinţi. Şi sincer nu vreau să îmi imaginez aceaşi copii, adolescenţi.

Asta aşa de dragul aducerilor aminte.

P.S.: Copilăria mea bate copilăria lor. A voastră?

De prin Blogosferă adunate...

Mă văd nevoit să postez iar ceva referitor la Facebook. Se pare că este din ce în ce mai dezbătut subiectul... de fapt problema... de fapt trend-ul... sau ce o reprezenta el. În curand cred că vor exista dezbateri publice ori televizate în care se va descuta despte "ameninţarea" Facebook.

I: De ce este o "ameninţare"?

R: Pentru că ultimile statistici indică faptul că datorită acestor reţele sociale au reînviat: pedofilia şi violurile, concedierile, exmatriculările de la scoală, depresiile, părăsirile în lanţ... dar şi nunţile, lucru ce va duce, foarte probabil, la creşterea divorţurilor. Bineînţeles că aici e vorba de toate reţelele sociale, dar Facebook-ul e tata lor.

Realizatorii serialului animat "South Park", mai în glumă, mai în serios... au montat urmatorul episod, relevant pentru subiectul Facebook.

sursa: cabral

Cam despre asta e vorba... Eşti pe Facebook, deci exişti.

Foarte tare mi s-a părut si oda lui Bote, scrisă de Flick, care sătul de episoadele Bote - Bianca, s-a pus pe compus. Şi iată ce a ieşit:

ODA LUI BOTEZATU

Undeva-n Băneasa, într-un sat de vile,
Bote sta-n tristeţe de mai multe zile.
Plânge şi suspină fiindc-a lui iubită
A plecat la Cristea şi s-a-ntors spăsită.

Rolex-ul arată,..unu şi jumate
Dar la vila-n poartă oare cine bate?
-Eu sunt draga Bote, fosta ta iubită
Eu, şi de la mama, m-am întors rănită.
Vreau să-ţi cer iertare, m-am facut cuminte
Crede-mă pe mine, căci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi, şi o ştii şi tu,
De când mi-ai dat verde, n-am masă-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-mă cand zic,
Simt că fără tine , nu mai am nimic
Am slăbit, n-am somn,.. nu pot sa traiesc,
Hai mai dă-mi o şansă, n-o să-ţi mai gresesc.
Te iubesc mult Bote, nu ştiu dacă-ţi pasă,
Îmi e dor de tine , m-am întors acasă….

-Ce spui tu straino!…..Ştii că ai tupeu?!?
Dacă vrei iertare, nu ti-o pot da eu.
Nu-ţi mai dau iertare, dragoste sau bani,
Dacă vrei acasa, fugi la Petroşani.
Poţi să dai la teatru, că ai plans cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai văitat la lume, şi-n orice ziar,
Poţi să-ţi ceri iertare, dar e in zadar.
Nu e prima oară, nu-i doar inceputu’,
Ştii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lasat în pace,
Ţi-am mai dat o şansă, însa n-am ce-ţi face.
Ştii că ţi-am dat totul, pentru-al tău suras,
Şi tu ca răsplată, m-ai făcut de ras.
Am facut orice, ţi-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Alţii-n locul meu te-ar ţine la chiuveta,
Eu iţi iau maşină, şi te fac vedeta,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMWu???
De eşti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lăsat în urmă,..nu mă mai întorc.
De esti tu Bianca , cu adevarat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agăţat.

Şi zicându-i asta Bote intra-n casă,
Şi pe-a lui Bianca singură o lasă.
Şi ca şi final la această odă
Ea se-ntoarce-n cluburi, Catalin… la modă.

P.S.: Mulţumiri blogosferei... au fost nişte lucruri, nu puteam să nu le postez şi eu!

Let`s do it Romania!

"Let`s Do It, Romania" este cel mai interesant proiect ce va avea loc la nivel naţional, anul acesta. Chiar dacă nu vine cu idei ori soluţii de combatere a prea mediatizatei crize... acest proiect merită toată atenţia şi sprijinul tuturor.

Acest proiect îşi propune curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Aceasta acţiune presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass medi pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă.

P.S.: Ziua de curăţenie generală va fi stabilită pentru una din sâmbetele lunii septembrie, 2010. Pentru mai multe informaţii cu privire la acest proiect te invit să dai clic aici.

Go FarmVille

Într-o postare mai veche m-am declarat împotriva aplicaţiilor şi jocurilor de pe FACEBOOK. Dacă eşti curios să vezi sau să-ţi aminteşti ce am scris, te invit să dai clic aici. Din păcate zi de zi aceste joculeţe penibile atrag din ce în ce mai multe persoane. Observ cum Facebook-ul devine noul Hi5. Eşti pe Facebook, deci exişti. Facebook-ul acum este ultima fiţă. Nu ştiu câti dintre noi folosesc aşa cum trebuie această reţea, acest mod de socializare. Dar asta e cu totul alta discuţie...

Începusem prin a aminti de joculeţe şi aplicaţii... şi de dependenţa pe care o instalează acestea. Şi odată cu dependenţa apar idioţeniile. Un copil în varstă de 12 ani din U.K., folosindu-se de cardul mamei, a facut cumpăraturi de peste 900 de lire, în faimosul joc de pe Facebook, Farmville. Ironia este că jocul în cea mai mare parte este "free", fiind nevoit să cumperi anumite chestii doar dacă vrei. Este pur opţional. Culmea este şi faptul că după ce a "investit" atâta în joc, cei de la Facebook, au hotărât să-i suspende contul baieţelului pe motive că acesa nu ar avea vârsta necesară pentru folosirea acestor aplicaţii.

Evident este şi faptul că mama baiatului nu are nicio şansă în a-şi recupera banii sau măcar o parte din ei, deoarece este direct raspunzătoare pentru siguranţa cardului. Cardul era responsabilitatea ei. Cu toate astea... banca emitentă, HSBC, a declarat că ar fi dispusă să îi returneze banii dacă femeia depune o plangere penală împotriva copilului ei.

Şi sunt convins că mai sunt şi alte cazuri mai grave. De fapt unul despre care am citit... a fost dispariţia unei fetiţe de 14 ani, care ulterior a fost găsită moartă. Aceasta şi-a dat întâlnire cu un pedofil, care activa pe Facebook sub o identitate falsă. Şi tot felul de nenorociri...

P.S.: Cât de virtuali am devenit? Încă odată mă/vă intreb: Cu ce te ajută în realitate faptul că ai în online cea mai tare fermă, sau cel mai minunat acvariu?

MARACIUCA

Că tot am pomenit de droguri şi Spice Shop-uri. Următoarele clipuri... bestiale! Special pentru "consumatori" (de blog, bineînteles). Have fun!

Şi continuarea...

P.S.: Mulţumirile merg echipei de la "Happy Fish"!

Homosexual la 7 ani, gen!

Am auzit o chestie tare ciudată. Ciudată... într-un mod rău. O atitudine total greşită.

Este un copil în varstă de 7 ani, cu un lipici extraordinar la oameni. Din câte am înţeles are o personalitate sclipitoare, e foarte, foarte deştept şi carismatic. E culmea de isteţ. E băiat.

I: Şi care e problema?

R: Problema e că... din punctul meu de vedere părinţii şi bunicul lui sunt nişte inconştienţi. La 7 ani, copiii de obicei fac tot felul de lucruri "ciudate" (absolut normale pentru vârsta lor). Datorită imaginaţiei foarte bogate, în plină ascensiune şi dezvoltare, câteodată, copiilor nu le mai sunt suficiente jucăriile, şi încearcă să gasescă tot felul de activităţi cu tot felul de lucruri, cum ar fi să se joace cu linguri în loc de soldăţei, să vorbească cu animalele fiind convinşi că şi ele vorbesc cu ei... şi mai stiu eu ce activităti gasesc ei, activităti care sunt pline de sens în mintea lor.

Copilul despre care vă spun eu, la 7 ani ai lui, câteodată mai poartă tocurile mamei, altă dată se machiază, altă dată se imbracă cu lucrurile mamei, gen fustă sau rochiţe... chestii de genul asta. Din această cauză, părinţii au tras concluzia că baiatul lor e homosexual. De fapt va deveni homosexual. Bunicul, e foarte atatşat de copil, are foarte mare grija de el... dar zice că mereu şi-a dorit un nepot, şi că nu crede că va avea parte de unul. Toată lumea e convinsă că va deveni "GAY". Ce e trist... faptul că nu se feresc sa vorbească lucrurile acestea de faţă cu el, ori în condiţiile în care copilul e doar inventiv, creativ, nu cumva ei sunt cei care îi inspiră copilului această idee. Cum poţi tu ca părinte să vorbeşti aşa despre copilul tău, care nici la şcoală nu cred că este încă? Cât de incult poţi fi?

Oricum homosexualitatea, din câte ştiu eu, este ceva genetic... te naşti cu ea, nu prea ai cum să o ţii în frâu. Dar să ai asemenea gânduri despre un copil? Şi le mai şi zici la toată lumea. Tot zicând si vorbind pe tema asta, copilul cred că deşi nu este "gay", la un momendat se va lăsa convins de părinţi... şi atunci, inconştienţii vot avea o reacţie gen : "Vezi... ti-am zis eu!"

Oare cum va fi educat acest copil? Cum îşi va da el seama cu adevărat de orientarea lui sexuală, pentru că la un momentdat va avea nevoie?

P.S.: Băi băiatule... s-a dat lumea la fund, dacă mă înţelegi! Cretinii!

Ce face face calul pe un câmp de marijuana? PAŞTE FERICIT!

Pentru că de curând am intrat în "lumea" blogurilor... şi fac parte din mediul asta online, ce cale era mai potrivită pentru a vă ura şi eu un "PAŞTE FERICIT!" alături de familie şi prieteni. Fie ca această noapte să vă lumineze sufletele... şi minţile (la unii, mie spre exemplu). Sper să aveţi parte de tot ce vă doriţi şi vă ţin pumnii pentru ca "Iepuraşul" să nu vă ocolească.

P.S.: Din partea mea pleacă numai gânduri frumoase şi se îndreaptă în special către familie, prieteni şi cunoscuţi, dar şi înspre voi... bloggerii! PAŞTE FERICIT TUTUROR!

Convingeri religioase

Aseară vorbeam de religii. De fapt discuţia a pornit de la termenul de "ateu" (vine de la "atheos", si înseamnă "a nu crede in zei"). Ateul este acea persoană care nu crede în existenţa divină, în viaţa de apoi, în miracole, etc. Şi de aici a pornit o întreagă discuţie.

Ce am întrebat eu şi ce mă interesa pe mine cel mai mult a fost următorul lucru: "Cum este posibil ca într-o familie în care toată lumea este ortodoxă, să existe cineva care să devină ateu?". Am folosit ca exemplu un copil care până la 14 ani a fost crescut în aşa fel încât să preţuiască învăţăturile ortodoxe, la fel cum am fost crescuti majoritatea din ţara noastră. De ce de la 14 ani în colo, acest copil ar prefera să renunţe la credinţa lui în favoarea ateismului, sau a oricărei alte religii.

Ce poate zdruncina din temelii convingerile lui religioase?

Am observat că în adolescenţă, tinerii se redescoperă. Nimic rău... atâta timp cât nu exagerezi şi ajungi să devii "victima" teribilismelor. Din punctul meu de vedere 90% din cei care se redescoperă din punct de vedere religios, si sunt de părere că religia lor cu care au crescut (în cazul nostru, ortodoxismul) nu îi defineşte... o fac din teribilism, conduşi de dorinţa de a fi diferiţi.

Cât de bine să cunosti toate religiile lumii, astfel încât să hotărăşti că religia "X" se potriveşte mai bine caracterului şi felului tău de a fi. Se mulează mai frumos în jurul personalităţii tale, pentru că da... din câte am înţeles ţine foarte mult şi de personalitatea fiecăruia.

Adică ceva de genul... dacă sunt rocker trebuie să fiu ateu, dacă sunt vegetarian trebuie să fiu budist, dacă român trebuie să fiu ortodox... şi mai ştiu eu ce fel de conexiuni şi asemănări se creează în mintea fiecăruia.

Eu personal nu mi-aş schimba credinţa şi religia. Nu aş trece nici măcar la catolicism, a cărei Biblie este, din câte ştiu eu, relativ asemănatoarea cu a noastră, a ortodoxilor ("ortodocsilor"). Pe mine mă defineşte foarte bine religia mea. Mi se potriveşte mănuşă... şi dacă eram crescut în spirit catolic, sau budist, sau ateist, sau islamist, sau hinduist... tot mănuşă mi s-ar fi potrivit.

P.S.: I`m orthodox and proud!

Lac... AURO-lac

Dramă! Sărăcie! Lupta pentru supravieţuire! Vagabondaj! Cerşătorie! Bucureşti, Piaţa Victoriei!

Următoarele clipuri exprimă o realitate crudă, viaţa aşa cum e ea pentru unii din copii strazii. Este un documentar foarte bine realizat, foarte pe subiect. Personajele... chiar ei, cei care joacă rolurile vieţii lor. "Vieţi" pline violenţă, chin şi... aurolac. Obligaţi să copilărească la metrou şi prin locuri părăsite, aceşti copii n-au nicio şansă în a fi acceptaţi de societate.

Mulţi dintre noi aproape că nici nu ii vedem copii... ci aurolaci. Nici macar copii străzii... doar aurolaci. Şi dacă nu te-ai gândit niciodată la ce ascunde acest aurolac... măcar pe sărite îţi recomand să priveşti următoarele clipuri. Zic pe sărite deoarece este un documentar destul de lung.

Clipurile sunt expuse în ordinea părţilor lor (part1 , part 2.... etc):

Deşi se termină cam brusc... cele câte au fost, zic eu că sunt suficiente!

P.S.: Oare au ei vreo vină?

Promovez cuvântul "SIMPLU"

Am ajuns la momentul acela în viaţă când încep să-mi pun tot felul de întrebări. Nu e suficient că oricum disper pe toată lumea cu întrebările mele, acum încep să mi le adresez şi mie. Nu ştiu dacă aşa se întamplă tuturor, dar eu (mai nou) parcă am tendinţa de a complica lucrurile.

Înainte eram destul de "simplu" din acest punct de vedere. Preferam răspunsuri si soluţii cât mai scurte şi cât mai la obiect, la lucrurile sau problemele care erau cu adevărat importante. Şi acum prefer la fel...numai că nu prea le mai obţin. Şi cu practica mea stau prost, le complic din ce în ce mai mult. În mintea mea devin mai complex, în mintea lor devin din ce în ce mai enervant.

Idea e că mi-ar plăcea să fie totul simplu. Simplu nu numai pentru mine...pentru toată lumea. Din toate punctele de vedere: prieteni, muncă, parteneri...viaţa asta cu tot ce înseamnă ea. Ştiu că nu e normal să fie aşa... dar nu cred că sunt singurul care şi-a imaginat sau şi-a dorit acest lucru. Măcar odată şi tot aţi gândit la fel ca mine.

P.S.: Din dorinţa noastră de a simplifica lucrurile... de cele mai multe ori reuşim să complicăm până şi cele mai simple lucruri. Suntem atât de obişnuiţi cu "greutăţi", încât un lucru simplu nu ni se pare normal, este suspect şi sigur în spatele lui există ceva mai complex, mai "necurat". Trist!

Puţin TIMP din TIMPUL tău...

Timpul... n-am înţeles niciodată ce înseamnă el de fapt. Şi nici nu cunosc o definiţie a lui. De fapt am habar de mai multe definiţii, dar nu stiu de partea cui să mă lipesc. Să fie oare o dimensiune, asa cum susţin fizcienii sau să fie oare o percepţie extrasenzorială a unui factor extern de către creierul uman, asa cum susţin psihologii? Poate este doar o noţiune, asta dacă mă iau dupa filozofi! Sau poate este o simplă iluzie, asa cum pretind unele din religiile lumii.

Mi-e greu să mă decid.

Pentru mine timpul înseamnă "isotrie"... amintiri. Timpul pentru mine înseamnă TRECUT în proporţie de 98%, PREZENT 1% şi VIITOR 1%. Procentajul cel mai mare nu poate fi recuperat din păcate. Prezentul e important... "Trăieşte clipa!" sună acum în mintea mea. Aiurea, de parcă totul se reduce la AZI! Pentru mine e important şi MAINE. Si uite aşa îmi petrec PREZENTUL, bântuit de TRECUT, cu gândul la VIITOR. Şi timpul trece...

Auzeam acum ceva vreme oameni zicând: "...am timp!". Acum îi aud: "... timp să am!". Ciudat cum cu cât creşti în etate, cu atât mai mult realizezi lipsa lui. Mă gandesc că au trecut ataţia ani... atât de repede. Oare pe cei ce vor urma am sa-i mai simt? O să mai am TIMP să îi conştientizez? Am 23...să zic că o mai târai încă 50 (aş vrea eu), prea puţin. Idea nu mă mulţumeşte. Am să-i transform în zile...18250... parcă sună mai bine, amăgirea.

I: "Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fara care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?"

R: "Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i mai scurt, prentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă placerile; se întinde la nesfârşit în mare, se împarte la nesfârşit în mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fara dânsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să rămâna şi faptele înalte le face nemuritoare!"

(citatele fac parte din opera lui Voltaire - "Poveste orientală")

P.S.: Mă loveam din când în când de vorba "Fă-le pe toate la timpul lor!"... nu înţelegeam. Acum o zic si eu!