Fishie! Fishie!

Sâmbătă am perindat prin Londra. Nu se ivesc prea multe ocazii de genul asta, aşa că am profitat la maxim de acea zi. Printre altele am mers de am vizitat "Sea Life Aquarium", un loc pe care îmi doream foarte tare să-l văd. Şi l-am văzut. Şi mi-a plăcut. Ceva cu totul deosebit.

Când am ajuns acasă... am început să mă laud...că de... aşa e "normal". Şi am zis să arat unui prieten pe unde am fost eu şi cam ce am văzut. Şi i-am trimis repede filmuleţul următor (incercă să ignori "coloana sonoră"):

Din partea lui am primit următorul clip...ceva mai frumos, mai mare, mai liniştitor, mai copleşitor, încă odată mai frumos, dar pe care nu l-a vizitat, ci doar vizionat... ca şi mine de altfel.

P.S.: What a wonderful world!

EU, Roman!

Romanu` oriunde se descurca. Asta e un lucru clar, dovedit, discutat si aprobat mai de toata lumea. Nu am auzit niciodata, dar absolut niciodata o stire de genul: "Roman gasit mort de foame in Spania." Mai degraba sunt gasiti in tara, decat "afara". Sunt mai multi romani morti in tari straine din cauza cataclismelor naturale, decat din cauza anumitor lipsuri. Bineinteles... a nu se intelege ca toti o duc bine. Clar nu!

Cu totii au intampinat greutati, au stiut ce sunt alea problemele, fapte care i-au impins sa duca o viata,mai mult sau mai putin, in afara legii. Ca sa supravetuiasca au muncit prin cele mai josnice si nefericite locuri, au acceptat conditii de munca infernale, s-au impacat cu gandul ca pretentiile nu sunt de ei.

Altii ca sa aibe o viata "decenta", au ales viata pe fuga: au furat, au spart, au talharit, au "ars", au omorat... au facut ce au considerat ei ca este necesar pentru a putea fi un ajutor pentru restul familiei.

Si mai sunt si cei care au optat pentru o viata frumoasa, devenid "sprijin" moral, spiritual si fizic (proxeneti) pentru doamnele/domnisoarele amatoare de castiguri usoare.

Cei care au pozitii importante si au reusit prin educatie, onestiate, talent, sarguinta, cei care si-au dedicat viata pentru un scop, cei care si-au sacrificat atat copilaria, cat si adolescenta pentru a-si indeplini acel scop... sunt prea putini, nu cred ca ar indeplini cerintele pentru intocmirea unei categorii, deci nu merita mentionati.

Cam astea sunt cele mai intalnite categorii de romani prinsi pe alte meleaguri in "goana dupa aur". Imposibil, sa nu fii de aceeasi parere cu mine. N-ai cum sa nu-mi impartasesti gandurile, pentru ca daca stai un pic si analizezi sigur ai, cel putin, o cunostinta de famile care a lucrat "la capsuni" in Spania, sigur stii pe cineva care a plecat "la treaba"... si sunt 100% sigur ca ai un prieten care e proxenet sau o prietena care lucreaza ca "hostess" pe la vreun hotel, nu stiu pe unde.

P.S.: Imi place ca romanii nostrii promoveaza "cultura" si jocurile (de noroc) traditionale romanesti. In zona London Eye, pe faleza Tamisei, vezi tot felul de oameni incercand sa castige bani prin diverse activitati. Totul functioneaza dupa sistemul "charity". Exista mimi, exista statui vii, exista grupuri de "breakdancers" si acrobati, exista persoane implicate in "street theatre" si exista romani care promoveaza celebrul joc de noroc "Alba-neagra". Iar daca la ceilalti am vazut palarii pline cu marunti, rareori bancnote, romanii erau doldora de hartii de 20 de lire.

SMOKING KILLED ME

Azi am descoperit ceva foare tare... Pe Yahoo, MSNBC, FoxNews a fost difuzat un reportaj ce are ca subiect o campanie antifumat facuta la o inmormantare.

Se pare ca Albert Whittamore (Londra), mortul, suferea de o boala la plamani, cauzata de tutun. De aici, probabil, a avut si idea ca pe ultimul sau drum sa sustina o mini-campanie antifumat. Acesta a declarat in testament faptul ca se alatura acestei cauze pentru a trage un semnal de alarma asupra acestui viciu si pentru a impiedica tinerii din ziua de azi sa dobandeasca acest obicei. Ca o paranteza, Dick (porecla acestuia), era fumator din tinerete, iar decesul propriu-zis a avut loc la varsta de 85 de anisori (varsta la care, indiferent de circumstante, poti spune cu lejeritate ca a murit din cauze naturale).

Dorinta i-a fost indeplinita, astfel ca pe toata durata "ultimului drum" (in jur de 100 de mile), au fost puse la vedere bannere cu mesajul "SMOKING KILLED ME". Si ca si cum nu ar fi fost suficient... timp de o saptamana va fi afisat acelasi mesaj la mormantul acestuia.

Poate sunt eu prea cinic, dar la ce imagini avem noi afisate pe pachetele noastre de tigari... mie imi suna mai mult a reclama, decat a campanie antifumat.

Si daca am vazut agentii de pompe funebre sau servicii funerale care se promoveaza cu anunturi gen "Vrei nu vrei...tot ajungi la noi!", ori "Noi ducem mortul cu tot confortul!", sincer ma astept sa gasesc pe dricurile acestora si reclame, care s-ar potrivi cat de cat cu nefericitul eveniment, si anume (2 mi-au venit acum in minte):

NIKE - Just do it!

Nokia - Connecting people

...ar fi ceva!

Wax Museum

Ramasesem dator cu o postare despre Madame Tussaud. Oricum sunt obisnuit cu datoriile, dar de cea de acum vreau sa ma achit.

Nu am sa va zic cine a fost Madame Tussaud si care a fost rolul ei in istoria Angliei. Cand zici Madame Tussaud, bineinteles primul lucru care iti vine in cap (si probabil singurul lucru pe care il stii si poti sa-l asociezi cu numele) este muzeul de ceara. Acel muzeu faimos despre care am invatat in scoala, pentru ca nu era carte de engleza care sa nu il pomeneasca. Acelasi muzeu pe care nu ai vrea sa-l ratezi daca s-ar ivi ocazia vreunei vizite. Acelas muzeu de care britanicii sunt atat de mandri...dar habar nu au unde se afla. Am ramas surprins sa vad englezi ridicand din umeri cand i-am intrebat unde este localizat. Din cel putin 10 englezi intrebati de locatia muzeului, abia unul a fost in stare sa imi zica faptul ca este aproape sigur, desi ar fi indicat sa mai intrebam, ca muzeul este in alta zona decat cea in care ne aflam noi. Raspunsul corect, si indicatiile pe care le-am urmat de altfel, au venit bineinteles de la o persoana de alta nationalitate, indian daca nu ma insel.

Surprinzator... dar se pare ca nu sunt prea multi londonezi care sa fi vizitat Madame Tussaud`s Wax Museum. Eu l-am vizitat si mi-a placut.

I love London!

Daca ieri imi doream sa cutreier bulevarde pline pana la refuz si visam sa ajung pe Marte, azi m-am razgandit. Am picat foarte bine aici. Si mai raman...


...chiar daca, dimineata, din cauza ploii abia zareai cate o persoana pe strada. Nici pe Marte nu am ajuns, dar a fost destul de palpitanta cursa cu o capsaula pe marginea Tamisei. Despre panorama de care am avut parte, nici nu mai are sens sa amintesc. 360 de grade, cat poti sa vezi cu ochii. Inedit!

Dar asta nu a fost decat incalzirea. Am fost captivat, dar nu mi-am imaginat ca am sa fiu coplesit. Si am fost!

Centrul Londrei...constructii impunatoare, statui la tot pasul, arhitectura impozanta. Cadrul real parca dispare si fara sa iti dai seama esti transpus intr-o lume "noua". O lume a vremurilor trecute, unde fiecare loc, fiecare lucru te atrage vrand parca sa-ti spuna o poveste. Si prins in stare asta de visare, esti convins ca nicio poveste nu e la fel, regretand faptul ca nu ai timp sa le asculti pe toate. Si regretele te trezesc...te gonesc de la un colt la altul, vrand parca sa acaparezi tot ce te inconjoara, pentru ca peste tot exista cate o informatie, iar tu, flamand, nu vrei sa pierzi nimic.

Asa mi s-a intamplat mie, dar n-am ratat ca in putinele mele momente de luciditate, sa iau cu mine cate o amintire.

P.S.: Si maine va povestesc cum a fost la Madame Tussaud`s!