GHETTO GENIUS

Convingeri religioase

Aseară vorbeam de religii. De fapt discuţia a pornit de la termenul de "ateu" (vine de la "atheos", si înseamnă "a nu crede in zei"). Ateul este acea persoană care nu crede în existenţa divină, în viaţa de apoi, în miracole, etc. Şi de aici a pornit o întreagă discuţie.

Ce am întrebat eu şi ce mă interesa pe mine cel mai mult a fost următorul lucru: "Cum este posibil ca într-o familie în care toată lumea este ortodoxă, să existe cineva care să devină ateu?". Am folosit ca exemplu un copil care până la 14 ani a fost crescut în aşa fel încât să preţuiască învăţăturile ortodoxe, la fel cum am fost crescuti majoritatea din ţara noastră. De ce de la 14 ani în colo, acest copil ar prefera să renunţe la credinţa lui în favoarea ateismului, sau a oricărei alte religii.

Ce poate zdruncina din temelii convingerile lui religioase?

Am observat că în adolescenţă, tinerii se redescoperă. Nimic rău... atâta timp cât nu exagerezi şi ajungi să devii "victima" teribilismelor. Din punctul meu de vedere 90% din cei care se redescoperă din punct de vedere religios, si sunt de părere că religia lor cu care au crescut (în cazul nostru, ortodoxismul) nu îi defineşte... o fac din teribilism, conduşi de dorinţa de a fi diferiţi.

Cât de bine să cunosti toate religiile lumii, astfel încât să hotărăşti că religia "X" se potriveşte mai bine caracterului şi felului tău de a fi. Se mulează mai frumos în jurul personalităţii tale, pentru că da... din câte am înţeles ţine foarte mult şi de personalitatea fiecăruia.

Adică ceva de genul... dacă sunt rocker trebuie să fiu ateu, dacă sunt vegetarian trebuie să fiu budist, dacă român trebuie să fiu ortodox... şi mai ştiu eu ce fel de conexiuni şi asemănări se creează în mintea fiecăruia.

Eu personal nu mi-aş schimba credinţa şi religia. Nu aş trece nici măcar la catolicism, a cărei Biblie este, din câte ştiu eu, relativ asemănatoarea cu a noastră, a ortodoxilor ("ortodocsilor"). Pe mine mă defineşte foarte bine religia mea. Mi se potriveşte mănuşă... şi dacă eram crescut în spirit catolic, sau budist, sau ateist, sau islamist, sau hinduist... tot mănuşă mi s-ar fi potrivit.

P.S.: I`m orthodox and proud!

Puţin TIMP din TIMPUL tău...

Timpul... n-am înţeles niciodată ce înseamnă el de fapt. Şi nici nu cunosc o definiţie a lui. De fapt am habar de mai multe definiţii, dar nu stiu de partea cui să mă lipesc. Să fie oare o dimensiune, asa cum susţin fizcienii sau să fie oare o percepţie extrasenzorială a unui factor extern de către creierul uman, asa cum susţin psihologii? Poate este doar o noţiune, asta dacă mă iau dupa filozofi! Sau poate este o simplă iluzie, asa cum pretind unele din religiile lumii.

Mi-e greu să mă decid.

Pentru mine timpul înseamnă "isotrie"... amintiri. Timpul pentru mine înseamnă TRECUT în proporţie de 98%, PREZENT 1% şi VIITOR 1%. Procentajul cel mai mare nu poate fi recuperat din păcate. Prezentul e important... "Trăieşte clipa!" sună acum în mintea mea. Aiurea, de parcă totul se reduce la AZI! Pentru mine e important şi MAINE. Si uite aşa îmi petrec PREZENTUL, bântuit de TRECUT, cu gândul la VIITOR. Şi timpul trece...

Auzeam acum ceva vreme oameni zicând: "...am timp!". Acum îi aud: "... timp să am!". Ciudat cum cu cât creşti în etate, cu atât mai mult realizezi lipsa lui. Mă gandesc că au trecut ataţia ani... atât de repede. Oare pe cei ce vor urma am sa-i mai simt? O să mai am TIMP să îi conştientizez? Am 23...să zic că o mai târai încă 50 (aş vrea eu), prea puţin. Idea nu mă mulţumeşte. Am să-i transform în zile...18250... parcă sună mai bine, amăgirea.

I: "Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fara care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?"

R: "Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i mai scurt, prentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă placerile; se întinde la nesfârşit în mare, se împarte la nesfârşit în mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fara dânsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să rămâna şi faptele înalte le face nemuritoare!"

(citatele fac parte din opera lui Voltaire - "Poveste orientală")

P.S.: Mă loveam din când în când de vorba "Fă-le pe toate la timpul lor!"... nu înţelegeam. Acum o zic si eu!

"A fi?" sau "A nu fi?"

Ma gandeam... 8 Martie, "Ziua Internationala a Femeii"! Nu stiu de ce, dar eu inca imi amintesc aceasta zi purtand eticheta de "Ziua Mamei". Sau voi ati uitat acele poze facute an de an in scoala generala? Sablonul clasic...un carton mare, scris frumos "8 Martie! Ziua mamei! La multi ani!", aparea ca fundal, iar tu in prim plan asezat frumos la catedra (si ea aranjata cu cate un penar mai frumos, o carte, un caiet), in uniforma cu guler si mansete albe, apretate, afisand un zambet larg, mandru de tine pentru surpriza ce o vei face (de parca maica-ta nu stia, parca nu ea platea pentru pozele astea). In fine...amintiri, detalii.

In aceasta minunata zi (pentru femei), la baietii exista urmatoarea intrebare:

"Oare sa-i fac vreun cadou iubitei mele?" (iubita avand undeva pana in 22, 23 de ani)

Am pus acest prag pentru ca dupa gandirea mea, cam de atunci ai putea sa numesti o fata, "femeie". Usor, usor incepe transformarea. Bineinteles ca ele, domnisoarele, asteapta cadouri din toate partile, pentru ca in aceasta zi, si doar in aceasta zi, ele sunt FEMEI.

Dupa DEX:

FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.

Cu riscul de a dezamagi anumite persoane (de sex feminin), sunt de parere ca multe dintre tinerele pana in 23 de ani, nu sunt sigure nici de faptul daca sunt adulte sau nu, in schimb sunt convinse de maturitatea lor, nu pentru ca ar avea vreo explicatie, ci pur si simplu pentru ca asa au auzit ele ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. De aici si ideea de "femeie", titlu pe care nu il indeplinesc, dar si-l asuma...macar de 8 Martie.

P.S.: A fi FEMEIE nu inseamna numai flori si cadouri! SCURT! Iar daca le-ai primit, ar fi cazul sa te intrebi: "Oare ce trebuie sa fac pentru ele?" (nu de alta, dar urmeaza si ziua barbatului)

Wax Museum

Ramasesem dator cu o postare despre Madame Tussaud. Oricum sunt obisnuit cu datoriile, dar de cea de acum vreau sa ma achit.

Nu am sa va zic cine a fost Madame Tussaud si care a fost rolul ei in istoria Angliei. Cand zici Madame Tussaud, bineinteles primul lucru care iti vine in cap (si probabil singurul lucru pe care il stii si poti sa-l asociezi cu numele) este muzeul de ceara. Acel muzeu faimos despre care am invatat in scoala, pentru ca nu era carte de engleza care sa nu il pomeneasca. Acelasi muzeu pe care nu ai vrea sa-l ratezi daca s-ar ivi ocazia vreunei vizite. Acelas muzeu de care britanicii sunt atat de mandri...dar habar nu au unde se afla. Am ramas surprins sa vad englezi ridicand din umeri cand i-am intrebat unde este localizat. Din cel putin 10 englezi intrebati de locatia muzeului, abia unul a fost in stare sa imi zica faptul ca este aproape sigur, desi ar fi indicat sa mai intrebam, ca muzeul este in alta zona decat cea in care ne aflam noi. Raspunsul corect, si indicatiile pe care le-am urmat de altfel, au venit bineinteles de la o persoana de alta nationalitate, indian daca nu ma insel.

Surprinzator... dar se pare ca nu sunt prea multi londonezi care sa fi vizitat Madame Tussaud`s Wax Museum. Eu l-am vizitat si mi-a placut.

I love London!

Daca ieri imi doream sa cutreier bulevarde pline pana la refuz si visam sa ajung pe Marte, azi m-am razgandit. Am picat foarte bine aici. Si mai raman...


...chiar daca, dimineata, din cauza ploii abia zareai cate o persoana pe strada. Nici pe Marte nu am ajuns, dar a fost destul de palpitanta cursa cu o capsaula pe marginea Tamisei. Despre panorama de care am avut parte, nici nu mai are sens sa amintesc. 360 de grade, cat poti sa vezi cu ochii. Inedit!

Dar asta nu a fost decat incalzirea. Am fost captivat, dar nu mi-am imaginat ca am sa fiu coplesit. Si am fost!

Centrul Londrei...constructii impunatoare, statui la tot pasul, arhitectura impozanta. Cadrul real parca dispare si fara sa iti dai seama esti transpus intr-o lume "noua". O lume a vremurilor trecute, unde fiecare loc, fiecare lucru te atrage vrand parca sa-ti spuna o poveste. Si prins in stare asta de visare, esti convins ca nicio poveste nu e la fel, regretand faptul ca nu ai timp sa le asculti pe toate. Si regretele te trezesc...te gonesc de la un colt la altul, vrand parca sa acaparezi tot ce te inconjoara, pentru ca peste tot exista cate o informatie, iar tu, flamand, nu vrei sa pierzi nimic.

Asa mi s-a intamplat mie, dar n-am ratat ca in putinele mele momente de luciditate, sa iau cu mine cate o amintire.

P.S.: Si maine va povestesc cum a fost la Madame Tussaud`s!

Grasu XXL feat. Guess Who - Azi nu

"Azi nu...te rog eu nu!"

Expresie general valabila, aplicabila pentru orice vreti voi... job, scoala, relatii...orice. Azi nu!

O piesa "smechera" cum imi place mie sa zic. Clar nu e pentru oricine, pentru ca nu toata lumea asculta.

Un slow beat romanesc, doi grei, Guess Who si Grasu XXL, hip hop de de calitate, original si "de ascultare".

Auditie placuta!

Sunt curios oare cati sunt in stare sa simta, sa traiasca melodia? Cati ati inchis ochii?

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere.

Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.


Mihai Eminescu - "Ce e amorul?"

Mitul Androginului = Suflete pereche

ANDROGIN = care are caractere specifice ambelor sexe, hermafrodit, bisexual.

Androginul a fost vazut de-a lungul timpului in foarte multe feluri,uneori o zeitate, alteori o fiinta cu doua parti, dar de cele mai multe ori ca o fiinta fabuloasa din mitologia greaca.

In consta acest mit al androginului si care este ideea fundamentala a acestui mit?

In opera "Banchetul", scrisa de Platon, exista o explicatie a iubirii si formarii acesteia. Aici este amintit "mitul androginului", povestit de un personaj al lui Platon.

Dupa aceasta legenda aflam ca la inceput traiau pe Pamant fiinte androgine. Ele aratau ca doi oameni lipiti spate in spate: un barbat si o femeie, doi barbati sau doua femei. Acestia aveau o putere incredibila...puteau face aproape tot ce gandeau. Zeii, din cauza ca se temeau de puterea aproape infinita a androginilor, pentru a nu mai reprezenta o posibila si veritabila amenintare pentru ei, se hotarasc sa-i desparta.

Separati sunt fara putere, nu mai pot face nimic. Multi dintre ei mor de tristete si dor. Zeii, vazand ca raman fara supusi, cauta sa dea oamenilor un nou motiv pentru a trai si astfel il creeaza pe Eros, cel care avea sa semene iubire intre pamanteni. In acest fel oamenii isi petreceau viata cautandu-si jumatatea, iar cei mai norocosi chiar o gaseau,se contopeau si deveneau fiinta de o dinioara.

Acest mit se regaseste in operele multor scriitori...in forme si explicatii diverse, cu povesti una mai frumoasa ca alta, dar avand mereu aceeasi idee si anume "sufletele pereche".

Tinerete fara batranete...

Aseara am vazut filmul "Dorian Gray", o ecranizare dupa romanul de fictiune al lui Oscar Wilde, aparut in 1890 si avand titlul original "The Picture of Dorian Gray".

Un film interesant din punct de vedere tematic: promisiunea sufletului in schimbul tineretii vesnice si incercarea personajului principal de a se impaca cu propria constiinta reflectata in portretul sau.

Alaturi de Dorian Gray care este un personaj extraordinar, de o frumusete nemaintalnita, capabil sa cucereasca inima oricui, apar si alte personaje deosebite, foarte puternic conturate, care reusesc sa se faca remarcate prin trasaturile lor. Unul dintre ele este Lordul Henry Wotton, cel care il convinge pe Dorian de efemeritatea frumusetii si a tineretii, constientizare care il determina sa faca acel "schimb" cu portretul sau. De amintit este si pictorul Basil, cel care picteaza faimosul portret, fiind vrajit de frumusetea si inocenta tanarului Dorian. Cat despre portret...acesta ajunge sa fie oglinda lui Dorian, care se hotaraste sa-si vanda sufletul numai ca portretul sa imbatraneasca in locul lui.

Schimbarile portretului sunt notate in decursul a 18 ani, timp in care Dorian cel pictat devine un monstru, ca urmare a tuturor pacatelor adunate in sufletul lui Dorian cel real.

Finalul este unu parca desprins din flimele de groaza...dar bineinteles,intentionat sau nu, este un final moralizator.

Morala nu am sa o zic eu...ci o va deprinde fiecare cititor sau spectator in parte.

Hrana pentru suflet...

Desi e posibil ca acest post sa starneasca rasete pentru multi din cunoscutii mei...recunosc faptul ca am 23 de ani si n-am tot la fel de "multe" carti citite. Si la fel ca mine mai sunt o gramada de tineri...fapt care pe mine personal ma lasa rece pentru ca, vorba zicatorii: "Mila-mi e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul". Si sufletului meu ii este "foame"..."foame" de cunoastere. Tocmai din aceasta cauza m-am hotarat sa iau in serios lectura. Vreau sa pot zice cuiva, la un momendat: "Da, stiu! Am citit si eu cartea asta!" sau "Am citit si eu despre asta!".
Chiar daca pana acum eram genul de persoana care prefera filmul in loc de carte, marturisesc ca acum gasesc cititul mult, mult mai placut, relaxant si educativ. De la inceputul anului m-am apucat de citit cate ceva...si recunosc ca imi place. Descopar lucruri care ar fi trebuit sa le stiu de ceva ani, dar niciodata nu e prea tarziu. Si cu cat citesc mai mult, cu atat imi doresc sa stiu mai multe despre orice...o carte duce la alta si la alta si la alta...

"De dragul diversitatii: CITESTE O CARTE!" (s-ar putea sa-ti placa)