La revedere?

Din păcate... asta va fi ultima postare a mea pe acest blog. Cel puţin pentru o perioadă... Din diferite motive (fără să-mi dau seama dacă trebuie sau vreau) va urma o pauză.

Acest articol nu vine pentru că eu aş fi vreun mare blogger cu sute de cititori care ar rămâne dezamăgiţi ori surprinşi că nu voi mai posta nimic... n-am ajuns încă acolo (glumă). Recordul a ramas undeva la vreo 52 de vizitatori unici într-o zi. Acest articol e pentru acele persoane care zilnic, regulat, ori periodic au mai verificat blogul să vadă dacă am mai postat ceva. Este pentru acele persoane care şi-au pierdut câteva minute citind sau urmarind postarea mea. Este pentru acele persoane care au comentat la ele... şi pentru cele care au avut de "completat" (ex: hannah - căreia nu cred că o să-i fie "dor" de mine... sau o să-i fie?). Este pentru acei 52 de vizitatori unici pe care am reusit să îi am (şi la numărătoare s-a pus şi iubită, mamă, tată , frate, cumnată şi prieteni).

Blogul va rămâne deschis, pentru că din când în când (zilnic), eu am să mai intru pe el, pentru că sunt câteva postări care îmi sunt dragi şi poate am să am chef să le recitesc... şi poate şi voi aveţi... sau poate or să atragă ceva cititori noi. Plus că odată postate... ar fi păcat să le şterg, pentru că sunt publicate cu drag, iar în unele chiar am pus suflet.

Asta e melodia cu care închei şi pe care v-o recomand:

P.S.: Vă sunt recunoscător pentru interesul acordat acestui blog. Mulţumesc... vă mulţumesc!

Fishie! Fishie!

Sâmbătă am perindat prin Londra. Nu se ivesc prea multe ocazii de genul asta, aşa că am profitat la maxim de acea zi. Printre altele am mers de am vizitat "Sea Life Aquarium", un loc pe care îmi doream foarte tare să-l văd. Şi l-am văzut. Şi mi-a plăcut. Ceva cu totul deosebit.

Când am ajuns acasă... am început să mă laud...că de... aşa e "normal". Şi am zis să arat unui prieten pe unde am fost eu şi cam ce am văzut. Şi i-am trimis repede filmuleţul următor (incercă să ignori "coloana sonoră"):

Din partea lui am primit următorul clip...ceva mai frumos, mai mare, mai liniştitor, mai copleşitor, încă odată mai frumos, dar pe care nu l-a vizitat, ci doar vizionat... ca şi mine de altfel.

P.S.: What a wonderful world!

Monkey see, monkey do!

P.S.: Scurt şi la obiect!

TV... What TV?

Azi se împlinesc 2 luni de cand nu am mai privit la TV. La cutia aia mincinoasă care ne bagă tot felul de prostii în cap. Şi când zic că nu am mai privit... adică la modul că nici nu am deschis să vad ce se mai întamplă, să verific dacă mai avem sau nu cablu.

I: Dacă îmi lipseşte?

R: Deloc! De fapt, poate îmi lipsesc un pic canalele astea educative gen "National Geographic", "Discovery"... dar foarte putin, pentru că şi la astea mă uitam doar noaptea târziu... şi nu pentru că aş fi vreun împătimit, ci pentru că pe ele consideram că sunt cele mai interesante emisiuni la ora aia. Plus că mai aflam câte ceva. Oricum... nici alea nu zic "adevărul, şi numai adevărul", dar măcar e altceva.

Normal că am mai citit una-alta pe net şi nu m-am ferit total de toate nenorocirile prezente şi pe micul ecran, dar măcar nu am văzut un video de 3 minute (de obicei prezentand stiri din aceaşi arie), cu o voce pe fundal (de care sunt sătul) care descrie parcă cea mai mare, şi cea mai odioasă crimă, demnă de filme horror (care pe o parte chiar ar fi fost la un moment dat, dar cu care m-am obişnuit fiind prezentată aproape zi de zi).

Televiziunea în România este o "caterincă". Numai emisiuni penibile. Penibile pentru că asta cere masa. Publicul este foarte pretenţios. Se cer scandalurile, bârfele şi mondenităţile. Pe mine personal mă miră cum emisiuni ca "Happy Hour" sau "Poveştiri" (cea mai idioată dintre toate) reuşesc să facă "reiting". Şi culmea... au priză la public. WTF!!!! Peste tot numai emisiuni de scandal, toate bazate pe articole din CAN-CAN. Şi cu toţii cred că ştim că atunic când CAN-CAN-ul nu minte, exagerează. Şi dacă nu are despre ce să scrie... inventează.

Poate ai să îmi zici că pot să aleg la ce să mă uit şi la ce nu. Greşit! Pot să aleg la ce emisiune să mă uit, sau pe ce canal, dar subiectul este mereu acelaşi. Când sunt ştiri pe unul, sunt ştiri pe toate... aceleaşi ştiri. Excepţie fac ştirile politice... pentru că deşi e interzis, din câte am înţeles, televiziunile de la noi sunt şi ele "membre de partid". Când e o emisiune pe un canal, pe toate canalele exită câte una în acelaşi gen. Tratând bineînţeles acelaşi subiect. Până şi reclamele în timpul filmelor se difuzează în acelaşi timp. Aceleaşi reclame.

Deci... clar nu îmi lipseşte deloc televizorul. Nu-mi lipseşte nici "Răzvan şi Dani", nici "Stirile care contează", nici "State", nici "Poveştiri", nici "Un show păcătos"... nici nimic. Şi ca să te conving cât de uşor ne lăsam manipulaţi de "tembelizor"şi cât de leneşi putem fi... gandiţi-vă la emisiunea "În gura presei" (şi este una din cele mai vizualizate emisiuni din toate care există de pe toate canalele) ... de ce avem nevoie de cineva să ne citească ziarele. Şi după ce că ne citeşte presa, ne lăsăm şi influenţaţi de părerile lui personale despre ceea ce citeşte. De parcă noi nu am fi în stare să citim un articol şi să-l comentăm după mintea noastră.

Cam asta se întâmplă cu televiziunea la noi! Atât am înţeles eu din ea!

P.S.: Sau poate toate astea se întâmpla la televizorul meu. Al tău ce zice?

NOI vs. EI

Aseară nu mai stiu exact cum şi-n ce fel... dar mi-am amintit de desenul animat "Yogi Bear". Desenul animat tipic pentru generaţia mea. Nu cred că există persoană apropiată de vârsta mea care să nu-l ştie pe Yogi şi Bubu. Ce mai desene... ce mai vremuri... ce-aş mai vrea să fiu iar copil. Dar să copilăresc în aceleaşi vremuri... nu astea de acum.

La blocul unde stăteam eu, există foarte multi copii. Foarte multi... e un bloc cu 160 de apartamente... si culmea, mulţi dintre locatari parcă s-au vorbit să facă câte un copil, 2 ... la intervale de timp apropiate. Şi uite aşa priveam la noua "trupă" de la bloc. Priveam şi îi compătimeam. Îi compătimeam pentru că îmi aduceam aminte de copilăria mea... şi am avut o copilărie foarte frumoasă, iar copilăria mea nu se compară deloc cu a lor.

În primul rând sunt nişte copii foarte protejaţi de părinţii lor. Afară dacă ies... ies împreună. Parinţii fac o tabară şi copiii alta. Nu vezi un copil singur afară. Unu nu a părăsit perimetrul feţei scării neînsotit...nu de alţi copii, ci de părinţi. Copiii sunt obligaţi să se joace împreună... nu există neînţelegeri, certuri, bisericuţe. Să se joace... vorba vine. Să petrecă timpul împreună. N-am văzut decât două jocuri la ei, celebrul "Raţele şi vânătorii" (şi nici măcar nu era jucat cu o minge ca lumea, genul la alea de 35 cum erau când eram eu copil, ci ceva asemănator "ozn-urilor"...mingile acelea uşore, nişte baloane un pic mai rezistente, mereu ovale, de toate culorile, şi cu celebrele flori imprimate pe ele) şi "Plicul" care se mai transformă în "Şotron" câteodată. Oare mai ştiu şi alte jocuri?

Îmi amintesc că noi ştiam mult mai multe... "Elasticul", "Omul negru", "Flori, fete sau băieţi", "Telefonul fară fir" etc.

Nu i-am văzut odată jucându-se "Ascunsa", "Hoţii şi vardiştii"... de "Castel" nu mai zic. Cred că nici măcar n-au auzit de el. Nu ştiu să fi văzut vreun copil cu vreo praştie făcută de el sau cu vreo ţeavă de "gornete".

Acum ei se joacă cu "Ben10" şi "Pokemon"... fac schimb de cartonaşe, noi faceam schimb de surprize "Turbo". Ei se joacă pe PSP, noi ne jucam pe "Terminator". Noi aveam cheile de gât, pe ei îi aşteaptă bunica. Noi eram fascinaţi de "McGuyver", ei de "Spioancele". Noi ne întâlneam în şcoală la fotbal, ei se întalnesc pe server la "Fifa2010".

Sunt copii îmbătrâniţi de părinţi. Şi sincer nu vreau să îmi imaginez aceaşi copii, adolescenţi.

Asta aşa de dragul aducerilor aminte.

P.S.: Copilăria mea bate copilăria lor. A voastră?

De prin Blogosferă adunate...

Mă văd nevoit să postez iar ceva referitor la Facebook. Se pare că este din ce în ce mai dezbătut subiectul... de fapt problema... de fapt trend-ul... sau ce o reprezenta el. În curand cred că vor exista dezbateri publice ori televizate în care se va descuta despte "ameninţarea" Facebook.

I: De ce este o "ameninţare"?

R: Pentru că ultimile statistici indică faptul că datorită acestor reţele sociale au reînviat: pedofilia şi violurile, concedierile, exmatriculările de la scoală, depresiile, părăsirile în lanţ... dar şi nunţile, lucru ce va duce, foarte probabil, la creşterea divorţurilor. Bineînţeles că aici e vorba de toate reţelele sociale, dar Facebook-ul e tata lor.

Realizatorii serialului animat "South Park", mai în glumă, mai în serios... au montat urmatorul episod, relevant pentru subiectul Facebook.

sursa: cabral

Cam despre asta e vorba... Eşti pe Facebook, deci exişti.

Foarte tare mi s-a părut si oda lui Bote, scrisă de Flick, care sătul de episoadele Bote - Bianca, s-a pus pe compus. Şi iată ce a ieşit:

ODA LUI BOTEZATU

Undeva-n Băneasa, într-un sat de vile,
Bote sta-n tristeţe de mai multe zile.
Plânge şi suspină fiindc-a lui iubită
A plecat la Cristea şi s-a-ntors spăsită.

Rolex-ul arată,..unu şi jumate
Dar la vila-n poartă oare cine bate?
-Eu sunt draga Bote, fosta ta iubită
Eu, şi de la mama, m-am întors rănită.
Vreau să-ţi cer iertare, m-am facut cuminte
Crede-mă pe mine, căci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi, şi o ştii şi tu,
De când mi-ai dat verde, n-am masă-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-mă cand zic,
Simt că fără tine , nu mai am nimic
Am slăbit, n-am somn,.. nu pot sa traiesc,
Hai mai dă-mi o şansă, n-o să-ţi mai gresesc.
Te iubesc mult Bote, nu ştiu dacă-ţi pasă,
Îmi e dor de tine , m-am întors acasă….

-Ce spui tu straino!…..Ştii că ai tupeu?!?
Dacă vrei iertare, nu ti-o pot da eu.
Nu-ţi mai dau iertare, dragoste sau bani,
Dacă vrei acasa, fugi la Petroşani.
Poţi să dai la teatru, că ai plans cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai văitat la lume, şi-n orice ziar,
Poţi să-ţi ceri iertare, dar e in zadar.
Nu e prima oară, nu-i doar inceputu’,
Ştii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lasat în pace,
Ţi-am mai dat o şansă, însa n-am ce-ţi face.
Ştii că ţi-am dat totul, pentru-al tău suras,
Şi tu ca răsplată, m-ai făcut de ras.
Am facut orice, ţi-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Alţii-n locul meu te-ar ţine la chiuveta,
Eu iţi iau maşină, şi te fac vedeta,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMWu???
De eşti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lăsat în urmă,..nu mă mai întorc.
De esti tu Bianca , cu adevarat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agăţat.

Şi zicându-i asta Bote intra-n casă,
Şi pe-a lui Bianca singură o lasă.
Şi ca şi final la această odă
Ea se-ntoarce-n cluburi, Catalin… la modă.

P.S.: Mulţumiri blogosferei... au fost nişte lucruri, nu puteam să nu le postez şi eu!

Let`s do it Romania!

"Let`s Do It, Romania" este cel mai interesant proiect ce va avea loc la nivel naţional, anul acesta. Chiar dacă nu vine cu idei ori soluţii de combatere a prea mediatizatei crize... acest proiect merită toată atenţia şi sprijinul tuturor.

Acest proiect îşi propune curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Aceasta acţiune presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass medi pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă.

P.S.: Ziua de curăţenie generală va fi stabilită pentru una din sâmbetele lunii septembrie, 2010. Pentru mai multe informaţii cu privire la acest proiect te invit să dai clic aici.

Go FarmVille

Într-o postare mai veche m-am declarat împotriva aplicaţiilor şi jocurilor de pe FACEBOOK. Dacă eşti curios să vezi sau să-ţi aminteşti ce am scris, te invit să dai clic aici. Din păcate zi de zi aceste joculeţe penibile atrag din ce în ce mai multe persoane. Observ cum Facebook-ul devine noul Hi5. Eşti pe Facebook, deci exişti. Facebook-ul acum este ultima fiţă. Nu ştiu câti dintre noi folosesc aşa cum trebuie această reţea, acest mod de socializare. Dar asta e cu totul alta discuţie...

Începusem prin a aminti de joculeţe şi aplicaţii... şi de dependenţa pe care o instalează acestea. Şi odată cu dependenţa apar idioţeniile. Un copil în varstă de 12 ani din U.K., folosindu-se de cardul mamei, a facut cumpăraturi de peste 900 de lire, în faimosul joc de pe Facebook, Farmville. Ironia este că jocul în cea mai mare parte este "free", fiind nevoit să cumperi anumite chestii doar dacă vrei. Este pur opţional. Culmea este şi faptul că după ce a "investit" atâta în joc, cei de la Facebook, au hotărât să-i suspende contul baieţelului pe motive că acesa nu ar avea vârsta necesară pentru folosirea acestor aplicaţii.

Evident este şi faptul că mama baiatului nu are nicio şansă în a-şi recupera banii sau măcar o parte din ei, deoarece este direct raspunzătoare pentru siguranţa cardului. Cardul era responsabilitatea ei. Cu toate astea... banca emitentă, HSBC, a declarat că ar fi dispusă să îi returneze banii dacă femeia depune o plangere penală împotriva copilului ei.

Şi sunt convins că mai sunt şi alte cazuri mai grave. De fapt unul despre care am citit... a fost dispariţia unei fetiţe de 14 ani, care ulterior a fost găsită moartă. Aceasta şi-a dat întâlnire cu un pedofil, care activa pe Facebook sub o identitate falsă. Şi tot felul de nenorociri...

P.S.: Cât de virtuali am devenit? Încă odată mă/vă intreb: Cu ce te ajută în realitate faptul că ai în online cea mai tare fermă, sau cel mai minunat acvariu?

MARACIUCA

Că tot am pomenit de droguri şi Spice Shop-uri. Următoarele clipuri... bestiale! Special pentru "consumatori" (de blog, bineînteles). Have fun!

Şi continuarea...

P.S.: Mulţumirile merg echipei de la "Happy Fish"!

Clash of the Titans

Normal că am fost la "Clash of the Titans". Am aşteptat ceva acest film. Am fost captivat de prezentarea filmului. Când am aflat că va rula şi în format 3D... frenezie.

Din câte am înteles este un remake al unui calsic din 1981. Acum... sincer să fiu, povestea este captivantă. Ca "story" e interesant. Efecte speciale bine făcute. Actorii sunt şi ei foarte buni. Una peste alta merită văzut, în format 2D.

Varianta 3D a filmului este dezamăgitoare. Mie personal, doar anumite secvenţe mi s-au părut 3D. Ulterior am aflat şi de ce. Pentru că iniţial filmul a fost filmat in format 2D, si ulterior convertit în 3D. Aşa e mai "eftin". Dar şi rezultatele se pare că sunt mai slabe... proaste chiar. Din cauza entuziasmului cu care am mers să vad acest film, la final am rămas un pic dezamagit. Şi nu sunt singurul. Se pare că mulţi din cei care au vizionat varianta 3D a filmului îmi împărtăşesc gândurile.

Oricum nemulţumirile mele ţin strict de acest aspect... 3D. În rest recomand acest film. Pe mine personal m-a făcut să îmi doresc să recitesc "Legendele Olimpului".

Pentru mai multe informaţii despre acest film clic aici.

P.S.: Poate aşeptările mele sunt aşa mari deoarece vorbim de un film care a apărut după "AVATAR", care a fost un succes, a impus noi standarde în tehnologia 3D... astfel gândindu-mă că ce apare după implicit va fi şi mai bun, 3D vorbind.

No.1 Product

Un subiect care e "in vogue" acum are la bază drogurile. Atât cele legale, cât şi cele ilegale. Aud vorbindu-se de droguri peste tot, am auzit chiar zicându-se despre ele că ar distruge societatea, de parcă n-ar fi fost distrusă oricum. Parcă până să apară drogurile ar fi fost numai lapte si miere.

Am ajuns în momentul în care drogurile sunt la cea mai mare căutare. Sunt produsul cel mai bine "vândut". Zic "vândut" pentru că practic, dealerii nu "vând", ei oferă. Drogurile se vând singure. Oamenii vor să fie "high". Nu cunosc nicio persoană care să nu fi vrut să se drogheze, şi să se fi lăsat convins de un dealer să-i vândă droguri. Ei doar oferă:

Dealerul: Frătioare vrei ceva bun de fumat, nişte iarbă, nişte marijuana, haşis ceva? Vrei ceva să-ti desfunzi nasul?

Cel care nu vrea droguri: NU!

...şi cam asta e tot. Nu am auzit pe cineva zicând că s-a ţinut dealerul de capul lui şi nu l-a lăsat să plece până nu a cumpărat ceva. Dealerii nu sunt ca cei din "Martorii lui Iehova". Asta mă motivează pe mine să zic acest lucru şi anume că ei nu "vând", ei oferă. De unde concluzia că oamenilor le place să fie "high".

Pe vremea când erau deschise Spice Shop-urile, nu am văzut niciodată oameni luaţi cu forţa de pe stradă şi obligaţi să intre în magazin. Sau oare cei care intrau erau acolo ţinuti împotriva voinţei lor, erau sechestraţi 5 ore, o zi... sau 3 zile, că am auzit şi astfel de cazuri. Pentru multă lume "era" Spice Shop-urilor a fost cel mai bun lucru care li s-a întamplat vreodată. Şi asta pentru că ei au ales, nu au fost obligaţi, forţaţi sau mai ştiu eu ce. Şi cei care erau clienţi "vechi" erau pentru că le placea, pentru că ei erau bine.

Aaaa... şi încă ceva:

P.S.: A nu se înţelege că promovez consumul de droguri, numai că asta e realitatea! Oamenii sunt consumatori de placere în grame. Şi sunt mulţi.

Homosexual la 7 ani, gen!

Am auzit o chestie tare ciudată. Ciudată... într-un mod rău. O atitudine total greşită.

Este un copil în varstă de 7 ani, cu un lipici extraordinar la oameni. Din câte am înţeles are o personalitate sclipitoare, e foarte, foarte deştept şi carismatic. E culmea de isteţ. E băiat.

I: Şi care e problema?

R: Problema e că... din punctul meu de vedere părinţii şi bunicul lui sunt nişte inconştienţi. La 7 ani, copiii de obicei fac tot felul de lucruri "ciudate" (absolut normale pentru vârsta lor). Datorită imaginaţiei foarte bogate, în plină ascensiune şi dezvoltare, câteodată, copiilor nu le mai sunt suficiente jucăriile, şi încearcă să gasescă tot felul de activităţi cu tot felul de lucruri, cum ar fi să se joace cu linguri în loc de soldăţei, să vorbească cu animalele fiind convinşi că şi ele vorbesc cu ei... şi mai stiu eu ce activităti gasesc ei, activităti care sunt pline de sens în mintea lor.

Copilul despre care vă spun eu, la 7 ani ai lui, câteodată mai poartă tocurile mamei, altă dată se machiază, altă dată se imbracă cu lucrurile mamei, gen fustă sau rochiţe... chestii de genul asta. Din această cauză, părinţii au tras concluzia că baiatul lor e homosexual. De fapt va deveni homosexual. Bunicul, e foarte atatşat de copil, are foarte mare grija de el... dar zice că mereu şi-a dorit un nepot, şi că nu crede că va avea parte de unul. Toată lumea e convinsă că va deveni "GAY". Ce e trist... faptul că nu se feresc sa vorbească lucrurile acestea de faţă cu el, ori în condiţiile în care copilul e doar inventiv, creativ, nu cumva ei sunt cei care îi inspiră copilului această idee. Cum poţi tu ca părinte să vorbeşti aşa despre copilul tău, care nici la şcoală nu cred că este încă? Cât de incult poţi fi?

Oricum homosexualitatea, din câte ştiu eu, este ceva genetic... te naşti cu ea, nu prea ai cum să o ţii în frâu. Dar să ai asemenea gânduri despre un copil? Şi le mai şi zici la toată lumea. Tot zicând si vorbind pe tema asta, copilul cred că deşi nu este "gay", la un momendat se va lăsa convins de părinţi... şi atunci, inconştienţii vot avea o reacţie gen : "Vezi... ti-am zis eu!"

Oare cum va fi educat acest copil? Cum îşi va da el seama cu adevărat de orientarea lui sexuală, pentru că la un momentdat va avea nevoie?

P.S.: Băi băiatule... s-a dat lumea la fund, dacă mă înţelegi! Cretinii!

Ce face face calul pe un câmp de marijuana? PAŞTE FERICIT!

Pentru că de curând am intrat în "lumea" blogurilor... şi fac parte din mediul asta online, ce cale era mai potrivită pentru a vă ura şi eu un "PAŞTE FERICIT!" alături de familie şi prieteni. Fie ca această noapte să vă lumineze sufletele... şi minţile (la unii, mie spre exemplu). Sper să aveţi parte de tot ce vă doriţi şi vă ţin pumnii pentru ca "Iepuraşul" să nu vă ocolească.

P.S.: Din partea mea pleacă numai gânduri frumoase şi se îndreaptă în special către familie, prieteni şi cunoscuţi, dar şi înspre voi... bloggerii! PAŞTE FERICIT TUTUROR!

Convingeri religioase

Aseară vorbeam de religii. De fapt discuţia a pornit de la termenul de "ateu" (vine de la "atheos", si înseamnă "a nu crede in zei"). Ateul este acea persoană care nu crede în existenţa divină, în viaţa de apoi, în miracole, etc. Şi de aici a pornit o întreagă discuţie.

Ce am întrebat eu şi ce mă interesa pe mine cel mai mult a fost următorul lucru: "Cum este posibil ca într-o familie în care toată lumea este ortodoxă, să existe cineva care să devină ateu?". Am folosit ca exemplu un copil care până la 14 ani a fost crescut în aşa fel încât să preţuiască învăţăturile ortodoxe, la fel cum am fost crescuti majoritatea din ţara noastră. De ce de la 14 ani în colo, acest copil ar prefera să renunţe la credinţa lui în favoarea ateismului, sau a oricărei alte religii.

Ce poate zdruncina din temelii convingerile lui religioase?

Am observat că în adolescenţă, tinerii se redescoperă. Nimic rău... atâta timp cât nu exagerezi şi ajungi să devii "victima" teribilismelor. Din punctul meu de vedere 90% din cei care se redescoperă din punct de vedere religios, si sunt de părere că religia lor cu care au crescut (în cazul nostru, ortodoxismul) nu îi defineşte... o fac din teribilism, conduşi de dorinţa de a fi diferiţi.

Cât de bine să cunosti toate religiile lumii, astfel încât să hotărăşti că religia "X" se potriveşte mai bine caracterului şi felului tău de a fi. Se mulează mai frumos în jurul personalităţii tale, pentru că da... din câte am înţeles ţine foarte mult şi de personalitatea fiecăruia.

Adică ceva de genul... dacă sunt rocker trebuie să fiu ateu, dacă sunt vegetarian trebuie să fiu budist, dacă român trebuie să fiu ortodox... şi mai ştiu eu ce fel de conexiuni şi asemănări se creează în mintea fiecăruia.

Eu personal nu mi-aş schimba credinţa şi religia. Nu aş trece nici măcar la catolicism, a cărei Biblie este, din câte ştiu eu, relativ asemănatoarea cu a noastră, a ortodoxilor ("ortodocsilor"). Pe mine mă defineşte foarte bine religia mea. Mi se potriveşte mănuşă... şi dacă eram crescut în spirit catolic, sau budist, sau ateist, sau islamist, sau hinduist... tot mănuşă mi s-ar fi potrivit.

P.S.: I`m orthodox and proud!

Lac... AURO-lac

Dramă! Sărăcie! Lupta pentru supravieţuire! Vagabondaj! Cerşătorie! Bucureşti, Piaţa Victoriei!

Următoarele clipuri exprimă o realitate crudă, viaţa aşa cum e ea pentru unii din copii strazii. Este un documentar foarte bine realizat, foarte pe subiect. Personajele... chiar ei, cei care joacă rolurile vieţii lor. "Vieţi" pline violenţă, chin şi... aurolac. Obligaţi să copilărească la metrou şi prin locuri părăsite, aceşti copii n-au nicio şansă în a fi acceptaţi de societate.

Mulţi dintre noi aproape că nici nu ii vedem copii... ci aurolaci. Nici macar copii străzii... doar aurolaci. Şi dacă nu te-ai gândit niciodată la ce ascunde acest aurolac... măcar pe sărite îţi recomand să priveşti următoarele clipuri. Zic pe sărite deoarece este un documentar destul de lung.

Clipurile sunt expuse în ordinea părţilor lor (part1 , part 2.... etc):

Deşi se termină cam brusc... cele câte au fost, zic eu că sunt suficiente!

P.S.: Oare au ei vreo vină?

Promovez cuvântul "SIMPLU"

Am ajuns la momentul acela în viaţă când încep să-mi pun tot felul de întrebări. Nu e suficient că oricum disper pe toată lumea cu întrebările mele, acum încep să mi le adresez şi mie. Nu ştiu dacă aşa se întamplă tuturor, dar eu (mai nou) parcă am tendinţa de a complica lucrurile.

Înainte eram destul de "simplu" din acest punct de vedere. Preferam răspunsuri si soluţii cât mai scurte şi cât mai la obiect, la lucrurile sau problemele care erau cu adevărat importante. Şi acum prefer la fel...numai că nu prea le mai obţin. Şi cu practica mea stau prost, le complic din ce în ce mai mult. În mintea mea devin mai complex, în mintea lor devin din ce în ce mai enervant.

Idea e că mi-ar plăcea să fie totul simplu. Simplu nu numai pentru mine...pentru toată lumea. Din toate punctele de vedere: prieteni, muncă, parteneri...viaţa asta cu tot ce înseamnă ea. Ştiu că nu e normal să fie aşa... dar nu cred că sunt singurul care şi-a imaginat sau şi-a dorit acest lucru. Măcar odată şi tot aţi gândit la fel ca mine.

P.S.: Din dorinţa noastră de a simplifica lucrurile... de cele mai multe ori reuşim să complicăm până şi cele mai simple lucruri. Suntem atât de obişnuiţi cu "greutăţi", încât un lucru simplu nu ni se pare normal, este suspect şi sigur în spatele lui există ceva mai complex, mai "necurat". Trist!

La Familia feat. Bibanu & Cedry2k - Consecinţe

P.S.: Oare să fi revenit "La Familia"?

Puţin TIMP din TIMPUL tău...

Timpul... n-am înţeles niciodată ce înseamnă el de fapt. Şi nici nu cunosc o definiţie a lui. De fapt am habar de mai multe definiţii, dar nu stiu de partea cui să mă lipesc. Să fie oare o dimensiune, asa cum susţin fizcienii sau să fie oare o percepţie extrasenzorială a unui factor extern de către creierul uman, asa cum susţin psihologii? Poate este doar o noţiune, asta dacă mă iau dupa filozofi! Sau poate este o simplă iluzie, asa cum pretind unele din religiile lumii.

Mi-e greu să mă decid.

Pentru mine timpul înseamnă "isotrie"... amintiri. Timpul pentru mine înseamnă TRECUT în proporţie de 98%, PREZENT 1% şi VIITOR 1%. Procentajul cel mai mare nu poate fi recuperat din păcate. Prezentul e important... "Trăieşte clipa!" sună acum în mintea mea. Aiurea, de parcă totul se reduce la AZI! Pentru mine e important şi MAINE. Si uite aşa îmi petrec PREZENTUL, bântuit de TRECUT, cu gândul la VIITOR. Şi timpul trece...

Auzeam acum ceva vreme oameni zicând: "...am timp!". Acum îi aud: "... timp să am!". Ciudat cum cu cât creşti în etate, cu atât mai mult realizezi lipsa lui. Mă gandesc că au trecut ataţia ani... atât de repede. Oare pe cei ce vor urma am sa-i mai simt? O să mai am TIMP să îi conştientizez? Am 23...să zic că o mai târai încă 50 (aş vrea eu), prea puţin. Idea nu mă mulţumeşte. Am să-i transform în zile...18250... parcă sună mai bine, amăgirea.

I: "Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fara care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?"

R: "Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i mai scurt, prentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă placerile; se întinde la nesfârşit în mare, se împarte la nesfârşit în mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fara dânsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să rămâna şi faptele înalte le face nemuritoare!"

(citatele fac parte din opera lui Voltaire - "Poveste orientală")

P.S.: Mă loveam din când în când de vorba "Fă-le pe toate la timpul lor!"... nu înţelegeam. Acum o zic si eu!

Şoferul! Penibilul!

WTF! WTF! WTF! Voicu Pânzar a.k.a Ricky - reprezintă România la concursul "Mister World"

Oke...băiatul arată bine. Dar totuşi... "to the be the best", şoferul. Penibil! Acum înţeleg de ce a fost şofer, şoferul. Offf... aş fi vrut să scriu mult despre acest subiect şi pe tema asta, dar mă gândesc că e "degeaba". Clipul lui e mai mult decât suficient... şoferul!

P.S.: E trist sau amuzant?

Descoperă cele 16 feţe din imagine. Chipuri, ma rog! 16

Nu cred că interesează pe cineva unde am găsit această imagine... dar vă spun sigur că s-ar putea să vă intereseze să o priviţi... cu atenţie chiar.

I: De ce?

R: Pentru că astfel o sa vă da-ţi seama dacă sunteţi vigilenţi sau nu, dacă atenţia la detalii e suficientă, dacă ochiul vostru de vultur...e de vultur! În imagine ar trebuie să descoperiţi 16chipuri, 16 feţe, 16 "moace"...sper că ati prins ideea. 16 tre` să fie! Eu am descoperit doar 13... momentan! Voi câte descoperiţi, şi unde? Dă-ne explicaţia printr-un comentariu!

P.S.: Mă... cam dor un pic ochii!

Na`potim!

Nu ştiu cum am ajuns la aceste două filmulteţe, dar odată ce le-am văzut, mi-am zis că trebuie să le "sheruiesc" cu voi.

Mai pe scurt... cam asta înţeleg eu prin "talent". Nu ştiu dacă în cele două clipuri este unul şi acelaşi acrobat... dar cred că da, dacă ar fi sa mă iau după îmbrăcăminte şi adidaşi, ţinând cont bineînţeles de definiţia termenului "fresh".

Vă rog, urmariţi!

Impresionant?

P.S.: Acum sper că nu vă trece prin minte că puteţi şi voi, nu? Behave!!!

20 de lucruri pe care EL vrea să le ştii

Nu ştiu de ce, dar am vaga impresie că majoritatea celor care intră şi citesc blogul meu, sunt reprezentantele sexului frumos. Din acest motiv m-am gândit că ar fi interesant să vin în ajutorul domnilor, bineînteles profitând de atenţia doamnelor/domnişoarelor. Am considerat că dacă tot am avut articolul "24 de lucruri pe care EA vrea să le ştii", merită să amintesc şi câteva lucruri pe care am vrea noi, sexul tare (nu la toţi, dar la majoritatea), să le aveţi în vedere.

E foarte bine ştiut faptul că voi, fetele, sunteţi partea mai contemplativă, mai atentă, mai sensibilă, mai romantică, mai drăgăstoasă a relaţiei, iar eu nu am să ies din acest perimetru... de aceea, pentru că noi suntem mai "mârlani", mai salbatici, mai neciopliţi... nesătuli să zicem, se pare că toate lucrurile pe care noi vrem să le ştiţi au conotaţie sexuală... finalul e întodeauna cu finalizare!

Notaţi vă rog:

1. Atunci când mă săruţi vreau să văd în ochii tăi pofta de dragoste şi multă dorinţă.

2. Atunci când mă săruţi, muşcă-mi uşor buza inferioară.

3. Sexul oral e colosal - cu cât mai multă salivă şi fără dinţi dacă se poate. Asta nu înseamnă să-ţi scoţi dinţii, ci să nu-i foloseşti prea mult.

4. Sexul e bun oricum şi oriunde, numai oral să fie: dimineaţa, la prânz şi seara, în casă, afară, în aer liber, când sunt treaz sau când dorm, nu e nevoie să-mi mai ceri aprobarea treci şi fă-ţi de cap.

5. Variaţia tehnicilor, a presiunii şi a ritmului reprezintă secretul unui sex oral de neuitat.

6. Chiar dacă faci sex oral să nu uiţi de mână, e foarte folositoare ţinând cont de faptul că, poate fi folosită ca o prelungire a gurii.

7. În general nu-mi place să fac dragoste lent, adica bătrâneşte.

8. Hai să discutăm deschis despre fanteziile noastre sexuale.

9. Prefă-te că nu mă vezi, lăsându-mă să te văd goală. Lasă uşa de la baie puţin deschisă şi comportă-te ca şi cum nimeni nu te-ar putea vedea.

10. Când ai chef să faci sex, spune-mi! Cere-ţi drepturile cu voce tare. “Copilului care nu plânge nu i se dă să mănânce”.

11. Când îmi fac duş , intră şi tu sub jetul de apă, goală sau îmbrăcată nu are importanţă, oricum îmi place când eşti lânga mine şi văd că mă doreşti.

12. Dacă ţi-ai imaginat că nu vreau, te-ai înşelat. Masturbează-mă!

13. În timp ce facem dragoste, fii cât se poate de sălbatică. După ce am terminat, lasă-mă câteva clipe să-mi trag sufletul.

14. Îmi place sexul în picioare. Chiar şi cu pantalonii în vine.

15. Dacă vrei să încerci ceva mai îndrăzneţ în pat, fii curajoasă. Dacă esti timidă, îmi tai tot cheful de a mai face ceva.

16. Nu stinge lumina! Ar fi păcat să nu te vad.

17. Ajută-mă să mă îmbrac după ce am făcut sex şi vei vedea că invariabil vei termina prin a mă dezbrăca la loc.

18. Din când în când, fă dragoste cu mine pe fugă, chiar dacă mai ai unele haine pe tine.

19. Mărturiseşte-mi ce ţi-ar plăcea cel mai tare să-ţi fac în pat. Orgoliul meu este satisfăcut, aşa că, ai numai de câştigat.

20. Când vine vorba de sex oral, fă-l fără teama, nu te voi acuza de momotonie sau lipsa de imaginaţie. Oral să fie!

Aşa că, dragele mele... PE CAI!!!

P.S.: Nu mă acuzaţi pe mine, statisticile mă susţin!

Animal Planet

Am lipsit vreo două zile din această minunată lume a blogger-ilor, această veritabilă lume virtuală... şi sincer cred că nu mi-a simţit nimeni lipsa. Ma rog... neimportant, trecem mai departe!

De mult aveam în lista mea personală de topicuri acest titlu "Animal Planet", dar nu ştiu de ce, mereu am amânat să scriu ceva despre asta. Cred că nu găseam momentul potrivit. Spre dezamăgirea mea, l-am găsit. Am rămas pur ş simplu şocat de acele reportaje de la Iaşi, despre inaugurarea unui magazin de bricolaj ce promitea reduceri ameţitoare. Sincer nu îmi mai amintesc să fi văzut aşa ceva vreodată... e foarte, foarte trist.

Fără să vreau mă gandesc: "Care este motivul unui astfel de comportament?". Din punctul meu de vedere singurul lucru care ne deosebeşte de animale, este RAŢIUNEA. Atunci când raţiunea dispare, e ca şi cum ai merge-n patru labe. Cred că lipsa raţiunii ar fi un motiv!

Mă gandesc că poate şi lipsa educaţiei şi a culturii, şi a bunului simţ ar putea fi motive destul de întemeiate pentru comportamentul acelor fiinţe. Dacă erau prezente aceste trăsături, din primul moment al deschiderii usilor, te-ai fi retras, lăsând "animalele" în voia lor. Si îi numesc "animale" pentru că singurul lucru de care s-au lăsat ghidaţi a fost INSTINCTUL.

Şi nu cred acele reportaje în care se justifică acest gen de comportament, prin faptul că e sărăcie, că e criză financiară, bla bla bla. Nu cred! Pur şi simplu aştia suntem noi. Asta este adevarata noastra faţa... la nivel de "turma", ăsta este comportamentul cel mai des întalnit.

In 2010 încă se întamplă lucruri "ceausiste". Se pare că au fost învăţaţi bine şi ei la rândul lor au învăţat pe alţii... şi cam ăsta e rezultatul!

P.S.: Incă trăim vremuri tulburi?

Hai să ne gândim un moment...

Nu m-am gândit niciodată la faptul că acţiunile mele din fiecare zi ar putea influenţa într-un fel sau altul viaţa celor cu care intu în contact. Sau că acţiunile lor, influenţează modul de scurgere a timpului din vieţile celor cu care interacţionează ei. Fie că vrem sau nu, fie că suntem sau nu conştienţi de acest lucru, eu sunt de părere că întradevăr avem această putere.

I: De ce spun şi susţin acest lucru?

R: Citeşte următorul exemplu (adaptat după un monolog dintr-un film... Benjamin Button).

O femeie din Paris se ducea la cumpărături, dar şi-a uitat haina şi s-a dus să şi-o ia. Când şi-a luat haina, i-a sunat telefonul, aşa că s-a oprit să răspundă timp de câteva minute. În timp ce femeia vorbea la telefon, Daisy repeta la Opera din Paris. În timp ce repeta, femeia care vorbise la telefon a ieşit să ia un taxi.

Un taximetrist lăsase un client un pic mai devreme şi s-a oprit sa bea o cafea. Toate astea în timp ce Daisy repeta. Taximetristul care lăsase mai devreme clientul şi se oprise pentru o cafea, o luă pe femeia (femeia ratase un taxiu din cauza telefonului) care se ducea la cumpărături.

Taximetristul a fost nevoit să oprească pentru un bărbat care trecea strada şi care plecase la serviciu cu cinci minute mai târziu decât de obicei, pentru că uitase să-şi potrivească alarma. În timp ce bărbatul întârziat trecea strada, Daisy terminase de repetat şi făcea un duş.

În timp ce Daisy făcea duş, taximetristul aştepta în faţa unui butic ca femeia să ridice un pachet, care încă nu era împachetat, pentru că fata care trebuia să facă asta se despărţise de iubitul ei în noaptea dinainte şi uitase. Pachetul a fost împachetat, femeia s-a întors în taxi, iar acesta a fost blocat de un camion de livrări, toate în timp ce Daisy se îmbrăca.

Camionul s-a mişcat, iar taxiul a putut pleca, timp în care Daisy, care se îmbrăca ultima, a aşteptat-o pe una din prietenele sale, care-şi rupsese un şiret. În timp ce taxiul era oprit la un semafor, Daisy şi prietena ei au ieşit prin spatele teatrului.

Şi dacă un singur lucru s-ar fi întamplat altfel, dacă nu s-ar fi rupt şiretul, sau dacă s-ar fi mişcat mai repede camionul de livrări, sau dacă pachetul ar fi fost împachetat, caz în care fata nu s-ar fi despărţit de iubitul ei, sau bărbatul acela şi-ar fi potrivit alarma şi s-a trezit cu cinci minute mai devreme, sau dacă taximetristul nu s-ar fi oprit pentru o cafea, sau dacă femeia şi-ar fi luat haina şi s-ar fi urcat în primul taxi, Daisy şi prietena ei ar fi trecut strada, iar taxiul ar fi trecut pe lângă ele.

Dar viaţa fiind ceea ce este, o serie de vieţi şi incidente ce se intersectează, fără intervenţia sau intenţia cuiva... taxiul a lovit-o din plin pe Daisy.

Ciudat cum momentul respectiv din film a reuşit să mă ducă cu gândul la faptul că... "Cine ştie din cauza cui am păţit eu diferite accidente, şi pe câti am accidentat şi eu?!". Deşi am mai întalnit această idee în diferite discuţii, sincer, nu prea o luam "de bună", nu prea mi se părea posibil... dar exemplul de mai sus este foarte logic, şi însoţit de imaginile video (din film), se umple de sens.

P.S.: A nu se înţelege că pentru toate lucrurile rele din viaţa ta, sunt alţii vinovaţi. Zic lucruri rele, pentru că doar nu esti nebun să recunoşti, din când în când, că majoritatea lucrurilor bune din viaţa ta chiar nu s-au întâmplat datorită ţie.

Imi place...

Let`s play!

Aseară am ajuns la ideea că aş vrea să fiu scriitor şi mi s-a propus ca prima carte să fie despre şah. Şi tot cochetând cu idea asta, am ajuns la concluzia că nu va fi o carte despre şah şi atât, ci va fi şi despre oameni şi vieţile lor. I-am stabilit chiar şi titlul "Viaţa ca un joc de şah".

O idee mult prea complexa, şi mult peste puterile mele, asta cu cartea... dar am zis că merită să scriu ceva despre asta pe blog. O interpretare (foarte simpla) a pieselor de şah în viaţa mea...

Regele şi regina, mama şi tata. Cei doi nebuni, eu si ea (iubita mea). Un cal Chevy Aveo , celalalt cal Fiat Bravo (ambii cai sunt împrumutaţi). Un turn ar fi casa de la Braila, iar celălalt "casa" de la Galati. Iar pionii ar fi restul familiei şi prietenii (8 pioni = 6 prieteni, cumnata mea şi frate-miu). Iar tabla de joc, ar fi... locurile pe unde colindăm noi.

Ma aşteptam să fie un articol mai lung, dar în timp ce scriam am realizat că ar fi devenit mult prea personal, pentru că iniţial voaim ca fiecărei piesă să-i ataşez şi câte o descriere în care să motivez de ce e valabilă pentru mine această înşiruire personaj/piesă. Poate altă dată...

P.S.: Poate aveţi şi voi interpretările voastre... e un exerciţiu de imaginaţie frumos. Eu am ales cea mai simplă variantă de interpretare...asta pentru că am fost primul!

Vreau...

Nu ştiu ce să zic de voi, dar despre mine... sunt convins de faptul că m-am săturat de frig si nori. Vreau cer senin şi căldură. M-am săturat de geacă şi fes. Vreau tricou şi şapcă. Vreau să schimb ghetele cu şlapii.

Vreau soare... Vreau să fiu însoţit iar de umbra mea. Vreau să-mi văd umbra... atât pe a mea, cât şi pe a celorlalţi. Vreau să văd cum se "ciocnesc" unele de celelalte. Vreau să le văd cum se amestecă pe asfalt într-un mod hipnotic.

Vreau verdeaţă. Vreau sa văd natura plină de ea. La propriu! Vreau să simt miros de natură "proaspătă"! Vreau să întâlnesc kilometri întregi de verde, suprafeţe verzi.

Vreau să văd iar "color"... M-am săturat de atâtea nuanţe de gri. Vreau o gamă variată de culori. Culori vii, puternice, ţipătoare... cât mai multe culori. Dezordonat purtate, fară nicio noimă, ameţitoare... pur şi simplu culori.

Vreau lumină! Vreau soare! Vreau lumina de la soare! Multă, multă lumină. Vreau 16 ore din 24 să fie luminate. Întuneric să fie doar când sting eu lumina. Vreau lumină cât pot duce. Şi chiar şi-aşa... tot aş urmari reflexia si refracţia ei, invidios pe viteza cu care călătoreşte.

Vreau să vină VARA!

P.S.: Si vreau să se întâmple toate odată... d-odată! Acum dacă se poate!

HappyFish la Oscar

Se pare că după atâta "tam-tam" pe subiectul premiilor Oscar... încep să apară tot felul de reacţii. Eu personal nu am "digerat" acest subiect, deoarece evenimentul nu este unul tocmai pe gustul meu. Si nu din cauza a ceea ce reprezintă el, ci strict din punct de vedera organizatoric, a spectacolului. Este mult prea extravagant pentru mine.

Bineînteles că am auzit şi citit de succesul răsunător al filmului "The Hurt Locker", la fel cum am citit şi de eşecul "AVATAR". Ca o părere personală, "AVATAR" este mult mai "trezitor" decât "The Hurt Locker", şi merita câte o statuie pentru ficare categorie la care a fost nominalizat.

Începusem să zic ceva de reacţii...şi românii au o parere asupra acestui subiect. Evident in stilul lor... şi ce stil e mai potrivit decât stiul HappyFish?!

P.S.: Foarte tare!

ECLIPSE

A fost lansat primul trailer oficial al filmului "The Twilight Saga: Eclipse". Pentru mai multe informaţii, click aici.

Mutu frate!

Acum ceva timp am zis că mă amuză teribil reclamele de la Vodafone. Au un scucces incredibil! De aceea am râs foarte tare când am primit un "mass" cu urmatoarea interpretare a celebrei reclame cu CRBL şi şahul.

Ultima reclama Vodafone “făcută”…cu Mutu: Eram în avion..mă plictiseam. Şi ghici cine se aşează lângă mine? Mutu frate. Mă gândesc cum să mă bag în seamă fără să par un fan disperat şi-mi vine-n cap prenumele lui. Adi. Il caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil. Şi văd ce-i place. Ghici ce? Cocaina frate. Ce să fac?…

Şoptesc: ”Băi ce-ar merge o linie acuma”, cât să mă audă. Băi şi scoate punga frate… facem 3 liniuţe… Ne facem praf… Ne împrietenim şi pe Facebook!!!

P.S.: Ştiu că mai există una cu Sexi Braileanca...dar implică cuvinte obscene şi incurajează sexul oral!

WTF!!!

Citeam zilele trecute pe un blog un articol foarte interesant despre joculeţele promovate pe site-urile de reţele sociale, gen "FACEBOOK" sau "HI5". Fără să-mi explic de ce, văd cum zi de zi aceste joculeţe atrag din ce în ce mai mulţi adepţi din rândul utilizatorilor de internet, în special cei înregistraţi pe reţele sociale.

I: De ce zic "în special"?

R: Pentru că dacă pe un site normal vezi un banner referitor la un joc online, de cele mai multe ori îl ignori. Dar când eşti înregistrat pe "FACEBOOK", păi te-ai înregistrat cu un scop, şi pentru că te-ai înregistrat trebuie să-ţi faci prieteni, iar prietenii tăi se joacă ba "Farmville", ba "MafiaWars", şi unii dintre ei se joacă mult, şi sunt captivaţi de realizările lor, şi vor sa te implice şi pe tine, şi te bombardează cu tot felul de invitaţii, cadouri, mesaje...etc. Iar tu, în naivitatea ta, eşti tentat să încerci, să vezi şi tu despre ce e vorba, că esti curios şi e normal să fii când toată lumea te invită ba pe plantaţiile lor de porumb (sau ce cultiva ei), ba gaşca lui de mafioţi. Şi uite aşa te trezeşti că petreci câteva ore bune pe un astfel de joc, joc care nu îţi aduce niciun beneficiu ... nici în lumea virtuală în care te afli, nici în afara ei.

Bine... şi nu e vorba numai de aceste joculeţe. Acum sunt teste la care participi, o sumedenie de răspunsuri despre tine din partea prietenilor tăi. Şi dacă esti curios să afli ce "vorbeşte" lumea despre tine, trebuie şi tu să răspunzi despre ei... şi tot aşa! Şi din câte am văzut pe "FACEBOOK", păi frate, lumea vorbeşte!

Aseară am rămas surprins să văd că într-un mod direct, această "faţă de carte" face reclamă drogurilor: cocaină, marijuana, cannabis. Foarte interesant... într-un mod inteligent, în urma unui test, îti sugerează şi ce drog ţi se potriveşte cel mai bine. Mâine poate o să aflam cum să ni-l şi administrăm şi în ce cantităţi, iar poimaine poate găsim ceva şi despre arme, eventual şi cum să ni le confecţionăm singuri.

În fine...revenind la subiect, e îngrijorător faptul că lumea petrece foarte mult timp pe aceste aplicaţii. Ca exemplu, o persoana de 30 de ani, petrece intre 33 si 60 de minute pe joculeţele promovate pe aceste site-uri. 30 de ani! Un alt lucru dovedit este faptul că cei mai multi jucători se conectează de la locul de muncă.

P.S.: Oare câţi dintre voi vă treziţi noaptea pentru a vă culege recolta sau să îndepliniţi nu ştiu ce task-uri pentru gaşca voastră virtuală?

Aaa... şi să nu credeţi că eu n-am avut dependenţele mele... ba da! Am jucat şi eu TRAVIAN (în disperare, la modul că mă trezeam noaptea). Dar eram mic... şi mi-a trecut repejor.

TREZIŢI-VĂ!!!

"A fi?" sau "A nu fi?"

Ma gandeam... 8 Martie, "Ziua Internationala a Femeii"! Nu stiu de ce, dar eu inca imi amintesc aceasta zi purtand eticheta de "Ziua Mamei". Sau voi ati uitat acele poze facute an de an in scoala generala? Sablonul clasic...un carton mare, scris frumos "8 Martie! Ziua mamei! La multi ani!", aparea ca fundal, iar tu in prim plan asezat frumos la catedra (si ea aranjata cu cate un penar mai frumos, o carte, un caiet), in uniforma cu guler si mansete albe, apretate, afisand un zambet larg, mandru de tine pentru surpriza ce o vei face (de parca maica-ta nu stia, parca nu ea platea pentru pozele astea). In fine...amintiri, detalii.

In aceasta minunata zi (pentru femei), la baietii exista urmatoarea intrebare:

"Oare sa-i fac vreun cadou iubitei mele?" (iubita avand undeva pana in 22, 23 de ani)

Am pus acest prag pentru ca dupa gandirea mea, cam de atunci ai putea sa numesti o fata, "femeie". Usor, usor incepe transformarea. Bineinteles ca ele, domnisoarele, asteapta cadouri din toate partile, pentru ca in aceasta zi, si doar in aceasta zi, ele sunt FEMEI.

Dupa DEX:

FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.

Cu riscul de a dezamagi anumite persoane (de sex feminin), sunt de parere ca multe dintre tinerele pana in 23 de ani, nu sunt sigure nici de faptul daca sunt adulte sau nu, in schimb sunt convinse de maturitatea lor, nu pentru ca ar avea vreo explicatie, ci pur si simplu pentru ca asa au auzit ele ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. De aici si ideea de "femeie", titlu pe care nu il indeplinesc, dar si-l asuma...macar de 8 Martie.

P.S.: A fi FEMEIE nu inseamna numai flori si cadouri! SCURT! Iar daca le-ai primit, ar fi cazul sa te intrebi: "Oare ce trebuie sa fac pentru ele?" (nu de alta, dar urmeaza si ziua barbatului)

EU, Roman!

Romanu` oriunde se descurca. Asta e un lucru clar, dovedit, discutat si aprobat mai de toata lumea. Nu am auzit niciodata, dar absolut niciodata o stire de genul: "Roman gasit mort de foame in Spania." Mai degraba sunt gasiti in tara, decat "afara". Sunt mai multi romani morti in tari straine din cauza cataclismelor naturale, decat din cauza anumitor lipsuri. Bineinteles... a nu se intelege ca toti o duc bine. Clar nu!

Cu totii au intampinat greutati, au stiut ce sunt alea problemele, fapte care i-au impins sa duca o viata,mai mult sau mai putin, in afara legii. Ca sa supravetuiasca au muncit prin cele mai josnice si nefericite locuri, au acceptat conditii de munca infernale, s-au impacat cu gandul ca pretentiile nu sunt de ei.

Altii ca sa aibe o viata "decenta", au ales viata pe fuga: au furat, au spart, au talharit, au "ars", au omorat... au facut ce au considerat ei ca este necesar pentru a putea fi un ajutor pentru restul familiei.

Si mai sunt si cei care au optat pentru o viata frumoasa, devenid "sprijin" moral, spiritual si fizic (proxeneti) pentru doamnele/domnisoarele amatoare de castiguri usoare.

Cei care au pozitii importante si au reusit prin educatie, onestiate, talent, sarguinta, cei care si-au dedicat viata pentru un scop, cei care si-au sacrificat atat copilaria, cat si adolescenta pentru a-si indeplini acel scop... sunt prea putini, nu cred ca ar indeplini cerintele pentru intocmirea unei categorii, deci nu merita mentionati.

Cam astea sunt cele mai intalnite categorii de romani prinsi pe alte meleaguri in "goana dupa aur". Imposibil, sa nu fii de aceeasi parere cu mine. N-ai cum sa nu-mi impartasesti gandurile, pentru ca daca stai un pic si analizezi sigur ai, cel putin, o cunostinta de famile care a lucrat "la capsuni" in Spania, sigur stii pe cineva care a plecat "la treaba"... si sunt 100% sigur ca ai un prieten care e proxenet sau o prietena care lucreaza ca "hostess" pe la vreun hotel, nu stiu pe unde.

P.S.: Imi place ca romanii nostrii promoveaza "cultura" si jocurile (de noroc) traditionale romanesti. In zona London Eye, pe faleza Tamisei, vezi tot felul de oameni incercand sa castige bani prin diverse activitati. Totul functioneaza dupa sistemul "charity". Exista mimi, exista statui vii, exista grupuri de "breakdancers" si acrobati, exista persoane implicate in "street theatre" si exista romani care promoveaza celebrul joc de noroc "Alba-neagra". Iar daca la ceilalti am vazut palarii pline cu marunti, rareori bancnote, romanii erau doldora de hartii de 20 de lire.

Alice in Wonderland

Cum intr-o postare anterioara ma declaram fan al filmelor 3D, nu puteam sa ratez "Alice in Wonderland"(varianta 3D, ca sa se inteleaga).

Este un film marca Walt Disney, regizat de Tim Burton, avand in rolul lui Alice pe Mia Wasikowska, o australianca tanara, destul de talentata (dupa priceperea mea) si cu un viitor promitator in domeniul "cinema". Alaturi de ea apare Johnny Depp, interpretand rolul palarierului nebun, un personaj "colorat", impozant, haios, sentimental, cu care actorul se contopeste perfect. In completarea "cercului actoricesc", merita sa mentionez ca alaturi de acestia mai apar in film si Anne Hathaway, Matt Lucas si Helena Bonham Carter.

Un film animat, frumos colorat, cu personaje interesante, personaje ce tin de domeniul "tarii minunilor", film in care predomina magia. Magic este si faptul ca, desi intri in sala ca un adult convins, pe tot parcursul filmului stai ghemuit si esti emotionat asemenea unui copil, dorind parca sa-ti amintesti cu lux de amanunte povestea citita in copilarie.

A fost un film pe care nu am vrut sa-l ratez, si daca ai ocazia iti recomand:

"Mergi si vezi Alice in Wonderland, 3D!"