miercuri, 14 aprilie 2010

NOI vs. EI

Share
Aseară nu mai stiu exact cum şi-n ce fel... dar mi-am amintit de desenul animat "Yogi Bear". Desenul animat tipic pentru generaţia mea. Nu cred că există persoană apropiată de vârsta mea care să nu-l ştie pe Yogi şi Bubu. Ce mai desene... ce mai vremuri... ce-aş mai vrea să fiu iar copil. Dar să copilăresc în aceleaşi vremuri... nu astea de acum.

La blocul unde stăteam eu, există foarte multi copii. Foarte multi... e un bloc cu 160 de apartamente... si culmea, mulţi dintre locatari parcă s-au vorbit să facă câte un copil, 2 ... la intervale de timp apropiate. Şi uite aşa priveam la noua "trupă" de la bloc. Priveam şi îi compătimeam. Îi compătimeam pentru că îmi aduceam aminte de copilăria mea... şi am avut o copilărie foarte frumoasă, iar copilăria mea nu se compară deloc cu a lor.

În primul rând sunt nişte copii foarte protejaţi de părinţii lor. Afară dacă ies... ies împreună. Parinţii fac o tabară şi copiii alta. Nu vezi un copil singur afară. Unu nu a părăsit perimetrul feţei scării neînsotit...nu de alţi copii, ci de părinţi. Copiii sunt obligaţi să se joace împreună... nu există neînţelegeri, certuri, bisericuţe. Să se joace... vorba vine. Să petrecă timpul împreună. N-am văzut decât două jocuri la ei, celebrul "Raţele şi vânătorii" (şi nici măcar nu era jucat cu o minge ca lumea, genul la alea de 35 cum erau când eram eu copil, ci ceva asemănator "ozn-urilor"...mingile acelea uşore, nişte baloane un pic mai rezistente, mereu ovale, de toate culorile, şi cu celebrele flori imprimate pe ele) şi "Plicul" care se mai transformă în "Şotron" câteodată. Oare mai ştiu şi alte jocuri?

Îmi amintesc că noi ştiam mult mai multe... "Elasticul", "Omul negru", "Flori, fete sau băieţi", "Telefonul fară fir" etc.

Nu i-am văzut odată jucându-se "Ascunsa", "Hoţii şi vardiştii"... de "Castel" nu mai zic. Cred că nici măcar n-au auzit de el. Nu ştiu să fi văzut vreun copil cu vreo praştie făcută de el sau cu vreo ţeavă de "gornete".

Acum ei se joacă cu "Ben10" şi "Pokemon"... fac schimb de cartonaşe, noi faceam schimb de surprize "Turbo". Ei se joacă pe PSP, noi ne jucam pe "Terminator". Noi aveam cheile de gât, pe ei îi aşteaptă bunica. Noi eram fascinaţi de "McGuyver", ei de "Spioancele". Noi ne întâlneam în şcoală la fotbal, ei se întalnesc pe server la "Fifa2010".

Sunt copii îmbătrâniţi de părinţi. Şi sincer nu vreau să îmi imaginez aceaşi copii, adolescenţi.

Asta aşa de dragul aducerilor aminte.



P.S.: Copilăria mea bate copilăria lor. A voastră?

8 comentarii:

BARBIE spunea...

Copilaria mea bate cu mult copilaria lor... eu am avut parte de elasticul, hotii si vardistii, frunza, ascunsa, sotron...si cate si mai cate...eu imi aduc aminte fericita de ploile de vara cand alergam desculta pe strada, de noptile in care ne jucam pana se auzeau strigatele parintilor de la balcon sa mergem la culcare, cand tipam dupa-amiaza la mama sa imi arunce sticla cu apa ca mi-e lene sa urc...imi aduc aminte de Calaretul Singuratic, Sandy Bell, Testoasele Ninja, Bamse, Yiogy... surprizele Turbo si Cin Cin... copilaria mea...n-as da-o pe niciuna la schimb! A fost mai mult decat minunata si nu as schimba nimic la ea! Imi amintesc cat de fericita am fost cand am primit role si prima pereche de blugi....

septembrie spunea...

O, da...de departe. Chiar îmi pare rău de ei. Şi întradevăr, am observat şi eu că nu mai există copii cu cheia agăţată de gât, că există decât bunici şi şoferi, că nu mai ştiu să se joace, ei nici măcat nu ştiu să alerge, dacă stai să te uiţi atent la un puşti de generală cum aleargă te iei cu mâinile de cap. Eu am văzut în urmă cu vreo 3 zile, nişte copii din vecini....m-am îngrozit. Haotic. Graşi. Vorbeau în engleză - ce-i drept foarte corect- dar nu aveau habar cum să îşi trăiască copilăria.
"Flori, fete sau băieţi" - nu ar mai avea niciun farmec pentru ei, iar de "vardişti" ...cred că nu au habar ce înseamnă.
Şi am mai observat ceva, la tinerele mămici...nu mai ştiu cum să îşi îndoape odraslele cu tot soiul de vitamine şi minerale. de când sunt mici îi îndoapă şi le acordă din punctul meu de vedere, o atenţie exagerată să nu se lovească, să nu mai ştiu eu ce....practic le distrug tot sistemul lor de apărare. Şi da, ăsta e viitorul. Şi o să fie şi mai rău. O să fie de fapt ca şi în Surrogates-numai că nu cred că mai avem timp să ajungem acolo.

septembrie spunea...

P.S. Dacă ai văzut o imagine 3D atunci şti la ce mă refer. Atunci când o vizualizezi, o vezi în întregul ei, poţi să îţi muţi privirea oriunde, restul rămânând clar....E, la Avatar aşa ceva nu s-a întâmplat, dacă încercai să cuprinzi toată imaginea de pe ecran...nu reuşeai. Am zis că sunt de vină ochelarii...i-am întors, i-am răsucit. Chestia cu concav şi convex nu a avut niciun efect. Oricum i-aş fi ţinut se vedea la fel. Plus că din puntul meu de vedere, mai practici erau ochelarii întregi -adică să nu fie lentilele desparţite de cadrul de plastic, pentru a-ţi putea muta uşor privirea în aşa fel încât să nu fi nevoi să îţi mişti capul. Şi sala mult prea mică - mă rog, e doar părerea mea.

Sighel spunea...

@ BARBIE - ehh... vremuri. ce chestie ciudata...cand esti mic abia astepti sa cresti mare...si cand esti mare iti doresti sa fii copil din nou. eu vreau sa mai fiu copil

@ septembrie - adevarat... au un mod de a alerga zici ca sunt la olimpiadele "speciale" (poate sunt rau cu comparatia, dar e adevarat). si chestia cu mamicile... :(( eu cat am fost copil ...am patit de toate, parca toate mi se intamplau numai mie... te plictisesti daca ma apuc sa le insir! :D imi amintesc fiecare cicatrice de pe corp... fiecare.

Hmmm...nu stiu ce sa zic... eu am fost foarte foarte multulmit de calitatea 3D a lui Avatar... chiar am simtit ca sunt in mijlocul personajelor. Nu stiu daca are sau nu vreo importanta sau daca e tot una, dar poate si din cauza ca am vazut filmul intr-un cinematograf din Londra.

septembrie spunea...

Păi atunci chiar te rog să te duci aici, la noi în Militari, apoi să imi spui diferenţa....Asta mi-ar demonstra şi mie că am sau nu dreptate...

Sighel spunea...

@ septembrie - daca ajung in Militari am sa fac tot posibilul! :P Dar pana atunci, sa nu crezi ca nu te cred.

Anonim spunea...

Ai dreptate sighel - si imi aduc aminte ca voi nu va dadeati bipuri sa iesiti afara ci va fluerati unii pe altii,ati mers cu bicicleta fara casca, genunchiere sau cotiere, nu ati aruncat la gunoi bomboana care va cadea pe jos, nu v-ati spalat intotdeauna pe maini dupa ce va jucati cu pisicile si cainii din fata blocului, ati baut suc de la dozator fara teama ca are prea multe E-uri.........si totusi sunteti OK fara a fi super-protejati. M

andra spunea...

mmmm...povestea asta imi lipseste mult. :( este ceea ce imi lipseste.. mi-e dor de acele vremuri ! ...