La revedere?

Din păcate... asta va fi ultima postare a mea pe acest blog. Cel puţin pentru o perioadă... Din diferite motive (fără să-mi dau seama dacă trebuie sau vreau) va urma o pauză.

Acest articol nu vine pentru că eu aş fi vreun mare blogger cu sute de cititori care ar rămâne dezamăgiţi ori surprinşi că nu voi mai posta nimic... n-am ajuns încă acolo (glumă). Recordul a ramas undeva la vreo 52 de vizitatori unici într-o zi. Acest articol e pentru acele persoane care zilnic, regulat, ori periodic au mai verificat blogul să vadă dacă am mai postat ceva. Este pentru acele persoane care şi-au pierdut câteva minute citind sau urmarind postarea mea. Este pentru acele persoane care au comentat la ele... şi pentru cele care au avut de "completat" (ex: hannah - căreia nu cred că o să-i fie "dor" de mine... sau o să-i fie?). Este pentru acei 52 de vizitatori unici pe care am reusit să îi am (şi la numărătoare s-a pus şi iubită, mamă, tată , frate, cumnată şi prieteni).

Blogul va rămâne deschis, pentru că din când în când (zilnic), eu am să mai intru pe el, pentru că sunt câteva postări care îmi sunt dragi şi poate am să am chef să le recitesc... şi poate şi voi aveţi... sau poate or să atragă ceva cititori noi. Plus că odată postate... ar fi păcat să le şterg, pentru că sunt publicate cu drag, iar în unele chiar am pus suflet.

Asta e melodia cu care închei şi pe care v-o recomand:

P.S.: Vă sunt recunoscător pentru interesul acordat acestui blog. Mulţumesc... vă mulţumesc!

Fishie! Fishie!

Sâmbătă am perindat prin Londra. Nu se ivesc prea multe ocazii de genul asta, aşa că am profitat la maxim de acea zi. Printre altele am mers de am vizitat "Sea Life Aquarium", un loc pe care îmi doream foarte tare să-l văd. Şi l-am văzut. Şi mi-a plăcut. Ceva cu totul deosebit.

Când am ajuns acasă... am început să mă laud...că de... aşa e "normal". Şi am zis să arat unui prieten pe unde am fost eu şi cam ce am văzut. Şi i-am trimis repede filmuleţul următor (incercă să ignori "coloana sonoră"):

Din partea lui am primit următorul clip...ceva mai frumos, mai mare, mai liniştitor, mai copleşitor, încă odată mai frumos, dar pe care nu l-a vizitat, ci doar vizionat... ca şi mine de altfel.

P.S.: What a wonderful world!

Monkey see, monkey do!

P.S.: Scurt şi la obiect!

TV... What TV?

Azi se împlinesc 2 luni de cand nu am mai privit la TV. La cutia aia mincinoasă care ne bagă tot felul de prostii în cap. Şi când zic că nu am mai privit... adică la modul că nici nu am deschis să vad ce se mai întamplă, să verific dacă mai avem sau nu cablu.

I: Dacă îmi lipseşte?

R: Deloc! De fapt, poate îmi lipsesc un pic canalele astea educative gen "National Geographic", "Discovery"... dar foarte putin, pentru că şi la astea mă uitam doar noaptea târziu... şi nu pentru că aş fi vreun împătimit, ci pentru că pe ele consideram că sunt cele mai interesante emisiuni la ora aia. Plus că mai aflam câte ceva. Oricum... nici alea nu zic "adevărul, şi numai adevărul", dar măcar e altceva.

Normal că am mai citit una-alta pe net şi nu m-am ferit total de toate nenorocirile prezente şi pe micul ecran, dar măcar nu am văzut un video de 3 minute (de obicei prezentand stiri din aceaşi arie), cu o voce pe fundal (de care sunt sătul) care descrie parcă cea mai mare, şi cea mai odioasă crimă, demnă de filme horror (care pe o parte chiar ar fi fost la un moment dat, dar cu care m-am obişnuit fiind prezentată aproape zi de zi).

Televiziunea în România este o "caterincă". Numai emisiuni penibile. Penibile pentru că asta cere masa. Publicul este foarte pretenţios. Se cer scandalurile, bârfele şi mondenităţile. Pe mine personal mă miră cum emisiuni ca "Happy Hour" sau "Poveştiri" (cea mai idioată dintre toate) reuşesc să facă "reiting". Şi culmea... au priză la public. WTF!!!! Peste tot numai emisiuni de scandal, toate bazate pe articole din CAN-CAN. Şi cu toţii cred că ştim că atunic când CAN-CAN-ul nu minte, exagerează. Şi dacă nu are despre ce să scrie... inventează.

Poate ai să îmi zici că pot să aleg la ce să mă uit şi la ce nu. Greşit! Pot să aleg la ce emisiune să mă uit, sau pe ce canal, dar subiectul este mereu acelaşi. Când sunt ştiri pe unul, sunt ştiri pe toate... aceleaşi ştiri. Excepţie fac ştirile politice... pentru că deşi e interzis, din câte am înţeles, televiziunile de la noi sunt şi ele "membre de partid". Când e o emisiune pe un canal, pe toate canalele exită câte una în acelaşi gen. Tratând bineînţeles acelaşi subiect. Până şi reclamele în timpul filmelor se difuzează în acelaşi timp. Aceleaşi reclame.

Deci... clar nu îmi lipseşte deloc televizorul. Nu-mi lipseşte nici "Răzvan şi Dani", nici "Stirile care contează", nici "State", nici "Poveştiri", nici "Un show păcătos"... nici nimic. Şi ca să te conving cât de uşor ne lăsam manipulaţi de "tembelizor"şi cât de leneşi putem fi... gandiţi-vă la emisiunea "În gura presei" (şi este una din cele mai vizualizate emisiuni din toate care există de pe toate canalele) ... de ce avem nevoie de cineva să ne citească ziarele. Şi după ce că ne citeşte presa, ne lăsăm şi influenţaţi de părerile lui personale despre ceea ce citeşte. De parcă noi nu am fi în stare să citim un articol şi să-l comentăm după mintea noastră.

Cam asta se întâmplă cu televiziunea la noi! Atât am înţeles eu din ea!

P.S.: Sau poate toate astea se întâmpla la televizorul meu. Al tău ce zice?

NOI vs. EI

Aseară nu mai stiu exact cum şi-n ce fel... dar mi-am amintit de desenul animat "Yogi Bear". Desenul animat tipic pentru generaţia mea. Nu cred că există persoană apropiată de vârsta mea care să nu-l ştie pe Yogi şi Bubu. Ce mai desene... ce mai vremuri... ce-aş mai vrea să fiu iar copil. Dar să copilăresc în aceleaşi vremuri... nu astea de acum.

La blocul unde stăteam eu, există foarte multi copii. Foarte multi... e un bloc cu 160 de apartamente... si culmea, mulţi dintre locatari parcă s-au vorbit să facă câte un copil, 2 ... la intervale de timp apropiate. Şi uite aşa priveam la noua "trupă" de la bloc. Priveam şi îi compătimeam. Îi compătimeam pentru că îmi aduceam aminte de copilăria mea... şi am avut o copilărie foarte frumoasă, iar copilăria mea nu se compară deloc cu a lor.

În primul rând sunt nişte copii foarte protejaţi de părinţii lor. Afară dacă ies... ies împreună. Parinţii fac o tabară şi copiii alta. Nu vezi un copil singur afară. Unu nu a părăsit perimetrul feţei scării neînsotit...nu de alţi copii, ci de părinţi. Copiii sunt obligaţi să se joace împreună... nu există neînţelegeri, certuri, bisericuţe. Să se joace... vorba vine. Să petrecă timpul împreună. N-am văzut decât două jocuri la ei, celebrul "Raţele şi vânătorii" (şi nici măcar nu era jucat cu o minge ca lumea, genul la alea de 35 cum erau când eram eu copil, ci ceva asemănator "ozn-urilor"...mingile acelea uşore, nişte baloane un pic mai rezistente, mereu ovale, de toate culorile, şi cu celebrele flori imprimate pe ele) şi "Plicul" care se mai transformă în "Şotron" câteodată. Oare mai ştiu şi alte jocuri?

Îmi amintesc că noi ştiam mult mai multe... "Elasticul", "Omul negru", "Flori, fete sau băieţi", "Telefonul fară fir" etc.

Nu i-am văzut odată jucându-se "Ascunsa", "Hoţii şi vardiştii"... de "Castel" nu mai zic. Cred că nici măcar n-au auzit de el. Nu ştiu să fi văzut vreun copil cu vreo praştie făcută de el sau cu vreo ţeavă de "gornete".

Acum ei se joacă cu "Ben10" şi "Pokemon"... fac schimb de cartonaşe, noi faceam schimb de surprize "Turbo". Ei se joacă pe PSP, noi ne jucam pe "Terminator". Noi aveam cheile de gât, pe ei îi aşteaptă bunica. Noi eram fascinaţi de "McGuyver", ei de "Spioancele". Noi ne întâlneam în şcoală la fotbal, ei se întalnesc pe server la "Fifa2010".

Sunt copii îmbătrâniţi de părinţi. Şi sincer nu vreau să îmi imaginez aceaşi copii, adolescenţi.

Asta aşa de dragul aducerilor aminte.

P.S.: Copilăria mea bate copilăria lor. A voastră?

De prin Blogosferă adunate...

Mă văd nevoit să postez iar ceva referitor la Facebook. Se pare că este din ce în ce mai dezbătut subiectul... de fapt problema... de fapt trend-ul... sau ce o reprezenta el. În curand cred că vor exista dezbateri publice ori televizate în care se va descuta despte "ameninţarea" Facebook.

I: De ce este o "ameninţare"?

R: Pentru că ultimile statistici indică faptul că datorită acestor reţele sociale au reînviat: pedofilia şi violurile, concedierile, exmatriculările de la scoală, depresiile, părăsirile în lanţ... dar şi nunţile, lucru ce va duce, foarte probabil, la creşterea divorţurilor. Bineînţeles că aici e vorba de toate reţelele sociale, dar Facebook-ul e tata lor.

Realizatorii serialului animat "South Park", mai în glumă, mai în serios... au montat urmatorul episod, relevant pentru subiectul Facebook.

sursa: cabral

Cam despre asta e vorba... Eşti pe Facebook, deci exişti.

Foarte tare mi s-a părut si oda lui Bote, scrisă de Flick, care sătul de episoadele Bote - Bianca, s-a pus pe compus. Şi iată ce a ieşit:

ODA LUI BOTEZATU

Undeva-n Băneasa, într-un sat de vile,
Bote sta-n tristeţe de mai multe zile.
Plânge şi suspină fiindc-a lui iubită
A plecat la Cristea şi s-a-ntors spăsită.

Rolex-ul arată,..unu şi jumate
Dar la vila-n poartă oare cine bate?
-Eu sunt draga Bote, fosta ta iubită
Eu, şi de la mama, m-am întors rănită.
Vreau să-ţi cer iertare, m-am facut cuminte
Crede-mă pe mine, căci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi, şi o ştii şi tu,
De când mi-ai dat verde, n-am masă-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-mă cand zic,
Simt că fără tine , nu mai am nimic
Am slăbit, n-am somn,.. nu pot sa traiesc,
Hai mai dă-mi o şansă, n-o să-ţi mai gresesc.
Te iubesc mult Bote, nu ştiu dacă-ţi pasă,
Îmi e dor de tine , m-am întors acasă….

-Ce spui tu straino!…..Ştii că ai tupeu?!?
Dacă vrei iertare, nu ti-o pot da eu.
Nu-ţi mai dau iertare, dragoste sau bani,
Dacă vrei acasa, fugi la Petroşani.
Poţi să dai la teatru, că ai plans cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai văitat la lume, şi-n orice ziar,
Poţi să-ţi ceri iertare, dar e in zadar.
Nu e prima oară, nu-i doar inceputu’,
Ştii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lasat în pace,
Ţi-am mai dat o şansă, însa n-am ce-ţi face.
Ştii că ţi-am dat totul, pentru-al tău suras,
Şi tu ca răsplată, m-ai făcut de ras.
Am facut orice, ţi-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Alţii-n locul meu te-ar ţine la chiuveta,
Eu iţi iau maşină, şi te fac vedeta,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMWu???
De eşti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lăsat în urmă,..nu mă mai întorc.
De esti tu Bianca , cu adevarat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agăţat.

Şi zicându-i asta Bote intra-n casă,
Şi pe-a lui Bianca singură o lasă.
Şi ca şi final la această odă
Ea se-ntoarce-n cluburi, Catalin… la modă.

P.S.: Mulţumiri blogosferei... au fost nişte lucruri, nu puteam să nu le postez şi eu!

Let`s do it Romania!

"Let`s Do It, Romania" este cel mai interesant proiect ce va avea loc la nivel naţional, anul acesta. Chiar dacă nu vine cu idei ori soluţii de combatere a prea mediatizatei crize... acest proiect merită toată atenţia şi sprijinul tuturor.

Acest proiect îşi propune curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Aceasta acţiune presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass medi pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă.

P.S.: Ziua de curăţenie generală va fi stabilită pentru una din sâmbetele lunii septembrie, 2010. Pentru mai multe informaţii cu privire la acest proiect te invit să dai clic aici.

Go FarmVille

Într-o postare mai veche m-am declarat împotriva aplicaţiilor şi jocurilor de pe FACEBOOK. Dacă eşti curios să vezi sau să-ţi aminteşti ce am scris, te invit să dai clic aici. Din păcate zi de zi aceste joculeţe penibile atrag din ce în ce mai multe persoane. Observ cum Facebook-ul devine noul Hi5. Eşti pe Facebook, deci exişti. Facebook-ul acum este ultima fiţă. Nu ştiu câti dintre noi folosesc aşa cum trebuie această reţea, acest mod de socializare. Dar asta e cu totul alta discuţie...

Începusem prin a aminti de joculeţe şi aplicaţii... şi de dependenţa pe care o instalează acestea. Şi odată cu dependenţa apar idioţeniile. Un copil în varstă de 12 ani din U.K., folosindu-se de cardul mamei, a facut cumpăraturi de peste 900 de lire, în faimosul joc de pe Facebook, Farmville. Ironia este că jocul în cea mai mare parte este "free", fiind nevoit să cumperi anumite chestii doar dacă vrei. Este pur opţional. Culmea este şi faptul că după ce a "investit" atâta în joc, cei de la Facebook, au hotărât să-i suspende contul baieţelului pe motive că acesa nu ar avea vârsta necesară pentru folosirea acestor aplicaţii.

Evident este şi faptul că mama baiatului nu are nicio şansă în a-şi recupera banii sau măcar o parte din ei, deoarece este direct raspunzătoare pentru siguranţa cardului. Cardul era responsabilitatea ei. Cu toate astea... banca emitentă, HSBC, a declarat că ar fi dispusă să îi returneze banii dacă femeia depune o plangere penală împotriva copilului ei.

Şi sunt convins că mai sunt şi alte cazuri mai grave. De fapt unul despre care am citit... a fost dispariţia unei fetiţe de 14 ani, care ulterior a fost găsită moartă. Aceasta şi-a dat întâlnire cu un pedofil, care activa pe Facebook sub o identitate falsă. Şi tot felul de nenorociri...

P.S.: Cât de virtuali am devenit? Încă odată mă/vă intreb: Cu ce te ajută în realitate faptul că ai în online cea mai tare fermă, sau cel mai minunat acvariu?

MARACIUCA

Că tot am pomenit de droguri şi Spice Shop-uri. Următoarele clipuri... bestiale! Special pentru "consumatori" (de blog, bineînteles). Have fun!

Şi continuarea...

P.S.: Mulţumirile merg echipei de la "Happy Fish"!

Clash of the Titans

Normal că am fost la "Clash of the Titans". Am aşteptat ceva acest film. Am fost captivat de prezentarea filmului. Când am aflat că va rula şi în format 3D... frenezie.

Din câte am înteles este un remake al unui calsic din 1981. Acum... sincer să fiu, povestea este captivantă. Ca "story" e interesant. Efecte speciale bine făcute. Actorii sunt şi ei foarte buni. Una peste alta merită văzut, în format 2D.

Varianta 3D a filmului este dezamăgitoare. Mie personal, doar anumite secvenţe mi s-au părut 3D. Ulterior am aflat şi de ce. Pentru că iniţial filmul a fost filmat in format 2D, si ulterior convertit în 3D. Aşa e mai "eftin". Dar şi rezultatele se pare că sunt mai slabe... proaste chiar. Din cauza entuziasmului cu care am mers să vad acest film, la final am rămas un pic dezamagit. Şi nu sunt singurul. Se pare că mulţi din cei care au vizionat varianta 3D a filmului îmi împărtăşesc gândurile.

Oricum nemulţumirile mele ţin strict de acest aspect... 3D. În rest recomand acest film. Pe mine personal m-a făcut să îmi doresc să recitesc "Legendele Olimpului".

Pentru mai multe informaţii despre acest film clic aici.

P.S.: Poate aşeptările mele sunt aşa mari deoarece vorbim de un film care a apărut după "AVATAR", care a fost un succes, a impus noi standarde în tehnologia 3D... astfel gândindu-mă că ce apare după implicit va fi şi mai bun, 3D vorbind.

No.1 Product

Un subiect care e "in vogue" acum are la bază drogurile. Atât cele legale, cât şi cele ilegale. Aud vorbindu-se de droguri peste tot, am auzit chiar zicându-se despre ele că ar distruge societatea, de parcă n-ar fi fost distrusă oricum. Parcă până să apară drogurile ar fi fost numai lapte si miere.

Am ajuns în momentul în care drogurile sunt la cea mai mare căutare. Sunt produsul cel mai bine "vândut". Zic "vândut" pentru că practic, dealerii nu "vând", ei oferă. Drogurile se vând singure. Oamenii vor să fie "high". Nu cunosc nicio persoană care să nu fi vrut să se drogheze, şi să se fi lăsat convins de un dealer să-i vândă droguri. Ei doar oferă:

Dealerul: Frătioare vrei ceva bun de fumat, nişte iarbă, nişte marijuana, haşis ceva? Vrei ceva să-ti desfunzi nasul?

Cel care nu vrea droguri: NU!

...şi cam asta e tot. Nu am auzit pe cineva zicând că s-a ţinut dealerul de capul lui şi nu l-a lăsat să plece până nu a cumpărat ceva. Dealerii nu sunt ca cei din "Martorii lui Iehova". Asta mă motivează pe mine să zic acest lucru şi anume că ei nu "vând", ei oferă. De unde concluzia că oamenilor le place să fie "high".

Pe vremea când erau deschise Spice Shop-urile, nu am văzut niciodată oameni luaţi cu forţa de pe stradă şi obligaţi să intre în magazin. Sau oare cei care intrau erau acolo ţinuti împotriva voinţei lor, erau sechestraţi 5 ore, o zi... sau 3 zile, că am auzit şi astfel de cazuri. Pentru multă lume "era" Spice Shop-urilor a fost cel mai bun lucru care li s-a întamplat vreodată. Şi asta pentru că ei au ales, nu au fost obligaţi, forţaţi sau mai ştiu eu ce. Şi cei care erau clienţi "vechi" erau pentru că le placea, pentru că ei erau bine.

Aaaa... şi încă ceva:

P.S.: A nu se înţelege că promovez consumul de droguri, numai că asta e realitatea! Oamenii sunt consumatori de placere în grame. Şi sunt mulţi.

Homosexual la 7 ani, gen!

Am auzit o chestie tare ciudată. Ciudată... într-un mod rău. O atitudine total greşită.

Este un copil în varstă de 7 ani, cu un lipici extraordinar la oameni. Din câte am înţeles are o personalitate sclipitoare, e foarte, foarte deştept şi carismatic. E culmea de isteţ. E băiat.

I: Şi care e problema?

R: Problema e că... din punctul meu de vedere părinţii şi bunicul lui sunt nişte inconştienţi. La 7 ani, copiii de obicei fac tot felul de lucruri "ciudate" (absolut normale pentru vârsta lor). Datorită imaginaţiei foarte bogate, în plină ascensiune şi dezvoltare, câteodată, copiilor nu le mai sunt suficiente jucăriile, şi încearcă să gasescă tot felul de activităţi cu tot felul de lucruri, cum ar fi să se joace cu linguri în loc de soldăţei, să vorbească cu animalele fiind convinşi că şi ele vorbesc cu ei... şi mai stiu eu ce activităti gasesc ei, activităti care sunt pline de sens în mintea lor.

Copilul despre care vă spun eu, la 7 ani ai lui, câteodată mai poartă tocurile mamei, altă dată se machiază, altă dată se imbracă cu lucrurile mamei, gen fustă sau rochiţe... chestii de genul asta. Din această cauză, părinţii au tras concluzia că baiatul lor e homosexual. De fapt va deveni homosexual. Bunicul, e foarte atatşat de copil, are foarte mare grija de el... dar zice că mereu şi-a dorit un nepot, şi că nu crede că va avea parte de unul. Toată lumea e convinsă că va deveni "GAY". Ce e trist... faptul că nu se feresc sa vorbească lucrurile acestea de faţă cu el, ori în condiţiile în care copilul e doar inventiv, creativ, nu cumva ei sunt cei care îi inspiră copilului această idee. Cum poţi tu ca părinte să vorbeşti aşa despre copilul tău, care nici la şcoală nu cred că este încă? Cât de incult poţi fi?

Oricum homosexualitatea, din câte ştiu eu, este ceva genetic... te naşti cu ea, nu prea ai cum să o ţii în frâu. Dar să ai asemenea gânduri despre un copil? Şi le mai şi zici la toată lumea. Tot zicând si vorbind pe tema asta, copilul cred că deşi nu este "gay", la un momendat se va lăsa convins de părinţi... şi atunci, inconştienţii vot avea o reacţie gen : "Vezi... ti-am zis eu!"

Oare cum va fi educat acest copil? Cum îşi va da el seama cu adevărat de orientarea lui sexuală, pentru că la un momentdat va avea nevoie?

P.S.: Băi băiatule... s-a dat lumea la fund, dacă mă înţelegi! Cretinii!

Ce face face calul pe un câmp de marijuana? PAŞTE FERICIT!

Pentru că de curând am intrat în "lumea" blogurilor... şi fac parte din mediul asta online, ce cale era mai potrivită pentru a vă ura şi eu un "PAŞTE FERICIT!" alături de familie şi prieteni. Fie ca această noapte să vă lumineze sufletele... şi minţile (la unii, mie spre exemplu). Sper să aveţi parte de tot ce vă doriţi şi vă ţin pumnii pentru ca "Iepuraşul" să nu vă ocolească.

P.S.: Din partea mea pleacă numai gânduri frumoase şi se îndreaptă în special către familie, prieteni şi cunoscuţi, dar şi înspre voi... bloggerii! PAŞTE FERICIT TUTUROR!

Convingeri religioase

Aseară vorbeam de religii. De fapt discuţia a pornit de la termenul de "ateu" (vine de la "atheos", si înseamnă "a nu crede in zei"). Ateul este acea persoană care nu crede în existenţa divină, în viaţa de apoi, în miracole, etc. Şi de aici a pornit o întreagă discuţie.

Ce am întrebat eu şi ce mă interesa pe mine cel mai mult a fost următorul lucru: "Cum este posibil ca într-o familie în care toată lumea este ortodoxă, să existe cineva care să devină ateu?". Am folosit ca exemplu un copil care până la 14 ani a fost crescut în aşa fel încât să preţuiască învăţăturile ortodoxe, la fel cum am fost crescuti majoritatea din ţara noastră. De ce de la 14 ani în colo, acest copil ar prefera să renunţe la credinţa lui în favoarea ateismului, sau a oricărei alte religii.

Ce poate zdruncina din temelii convingerile lui religioase?

Am observat că în adolescenţă, tinerii se redescoperă. Nimic rău... atâta timp cât nu exagerezi şi ajungi să devii "victima" teribilismelor. Din punctul meu de vedere 90% din cei care se redescoperă din punct de vedere religios, si sunt de părere că religia lor cu care au crescut (în cazul nostru, ortodoxismul) nu îi defineşte... o fac din teribilism, conduşi de dorinţa de a fi diferiţi.

Cât de bine să cunosti toate religiile lumii, astfel încât să hotărăşti că religia "X" se potriveşte mai bine caracterului şi felului tău de a fi. Se mulează mai frumos în jurul personalităţii tale, pentru că da... din câte am înţeles ţine foarte mult şi de personalitatea fiecăruia.

Adică ceva de genul... dacă sunt rocker trebuie să fiu ateu, dacă sunt vegetarian trebuie să fiu budist, dacă român trebuie să fiu ortodox... şi mai ştiu eu ce fel de conexiuni şi asemănări se creează în mintea fiecăruia.

Eu personal nu mi-aş schimba credinţa şi religia. Nu aş trece nici măcar la catolicism, a cărei Biblie este, din câte ştiu eu, relativ asemănatoarea cu a noastră, a ortodoxilor ("ortodocsilor"). Pe mine mă defineşte foarte bine religia mea. Mi se potriveşte mănuşă... şi dacă eram crescut în spirit catolic, sau budist, sau ateist, sau islamist, sau hinduist... tot mănuşă mi s-ar fi potrivit.

P.S.: I`m orthodox and proud!